Istoria conflictului mondial început oficial la 1 septembrie 1939 a avut parte de o atenție deosebită din partea cercetătorilor și fiecare a scris astfel încât să fie pe gustul guvernelor. În Uniunea Sovietică, de exemplu, era la mare modă să se scrie că Armata Roșie nu avea suficiente efective în momentul atacului german din 22 iunie 1941. S-a făcut totul pentru a se demonstra că autoritățile sovietice au lăsat frontiera vestică degarnisită de trupe și astfel tancurile germane au putut pătrunde adânc în teritoriului lagărului comunist. Chiar Iosif Stalin a fost acuzat de nepricepere și paranoia. Istoricii comuniști nu puteau să gândească decât în termeni de anchetatori.
Matematica a fost chemată în ajutor și s-a scris clar că erau risipite în vest doar 170 de divizii și două brigăzi, dar marile unități de infanterie aveau cel mult 9.000 de oameni, ceea ce însemna prea puțin pentru a putea să înfrunte Wehrmachtul experimentat. Erau doar 2.900.000 de luptători de toate gradele în regiunile vestice și situația a fost provocată de încrederea lui Stalin în cuvintele lui Hitler după 23 august 1939.
Istoricii comuniști au încercat să facă totul în vederea eliminării ideii de pregătire și mulți specialiști au făcut apel la cartea de memorii a mareșalului G.K. Jukov și datele oferite de generalul care ar fi fost favoritul lui Stalin au devenit adevăr științific și au fost repetate în vederea inoculării ideii despre lipsa de pregătire a Armatei Roșii. Matematica simplă vine să demoleze orice afirmație a celor care au avansat în ierarhia științifică. S-a zis că diviziile infanterie aveau cel mult 9.000 de militari și atunci înseamnă că s-ar fi putut completa cele 171 de divizii cu 1 539.000 de bărbați. Diviziile de tancuri și cele de cavalerie aveau efective reduse în mod normal și înlocuiau numărul prin mobilitate și tehnică motorizată. Se pune întrebarea ce făceau ceilalți militari până la totalul recunoscut de 2.900.000.
Iosif Stalin a avut grijă să trimită suficiente efective spre vest și ar fi fost timp să se realizeze o apărare trainică pe principalele direcții de ofensivă doar în câteva ore la o oarecare distanță de graniță pentru a se evita focul bine dirijat al artileriei. În plus, terenul permitea efectuarea de lucrări defensive pe fronturi înguste. Renumitele Panzere n-ar fi avut șanse să treacă de focului încrucișat al tunurilor de calibrele 45, 76,2 sau 85 mm, concepute special pentru nimerirea țintelor mici și mobile. Liderul de la Kremlin a reușit să concentreze în vest efective duble față de ceea ce ar fi fost necesar pentru completarea diviziilor amintite. Chiar dacă unele efective ar fi fost necesare în marină aviație sau în serviciile auxiliare, Moscova avea prea mulți oameni concentrați pentru a se putea discuta despre o lipsă de pregătire a părții sovietice.
Mareșalul Jukov, mai probabil ofițerii care i-au scris opera, a reușit fără să vrea să demoleze într-o singură carte miturile istoriografiei comuniste, cele care au fost preluate și de autori renumiți din lumea occidentală. Stalin n-a prea permis să se scrie pe tema războiului, dar îmbogățirea istoriografiei cu multe articole și cărți a dus la apariția unor fragmente de adevăr prin care s-a putut demonta munca aparatului de propagandă. Istoria statelor totalitare este realizată prin înșiruirea lozincilor promovate de centrele de putere.
Minciuna este adevăr în lumea dictatorilor și trebuie eliminată din lumea democratică. Misiunea de eliminare a tezelor comuniste se lovește însă de conservatorismul cititorilor, cei îndoctrinați prin manuale și plictisiți să gândească.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
