Se tot scrie că România socialistă a fost un stat renumit pe plan internațional și mulți sunt cei ce cred că înainte era mai bine. Partea proastă pentru adepții acestei teorii constă în lipsa generalizată a produselor de pe piață și s-a ajuns chiar să se dea pâinea pe cartelă. Grav era că nu se găseau medicamente și astfel mortalitatea a sporit. Se crede că se făcea totul pentru întreținerea unei economii înfloritoare și pentru achitarea datoriei externe. România socialistă urma să fie singura din lume fără datorii către creditorii din lagărul socialist și din cel capitalist.
Se poate pune întrebarea simplă despre cauzele care au dus la o prăbușire umilitoare a sistemului economic socialist și cum a fost posibil să se ajungă să se stea la coadă pentru o coajă de pâine. Sunt mulți cei ce spun că nu se face ceva măreț fără unele sacrificii. Realitatea a fost că Nicolae Ceaușescu a ordonat să fie produse avioane de luptă și a apărut astfel modelul I A.R 93, un aparat de zbor destinat misiunilor de bombardament. Primul avion a zburat în 1974 și seria s-a încheiat în 1992 după finisarea a 88 de avioane. Acestea aveau masa și de 5,7 tone și avea nevoie de 2,4 tone de combustibil pentru o misiune. Dezvoltarea avioanelor de bombardament și atac la sol a implicat și realizarea de muniție de aviație, cea care este de mare putere și costisitoare.
Avioanele militare, prin natura lor, nu produc venituri și dezvoltarea bombardierului a însemnat cheltuieli deosebite cu obținerea licenței de motoare cu reacție din Marea Britanie. Și scaunele de catapultare erau cu aceeași origine. O fabrică întreagă din Craiova avea drept destinație asamblarea tehnicii de luptă. În plus, avioanele generau costuri cu întreținerea personalul navigant și a celui de la sol. Aveau nevoie de combustibil, uleiuri și lichid hidraulic.
Un aparat de zbor IAR-93B avea prețul de cost de 67.073.634 lei la nivelul anului 1986 și au fost livrate 34 de exemplare în această configurație, ceea ce ar duce cheltuielile la 2.280.503.556 de lei și la 69.106 tone de carne de porc și de calitate bună. Dacă se face referire la pâine, se poate ajunge la un total de peste 570 de milioane de bucăți.
Au fost perfecte pentru ducerea războiului mondial pentru extinderea lagărului comunist, dar n-au mai avut utilitate după 1989. Au fost scoase din uz în anul 1997 deoarece erau uzate moral și unele exemplare au fost folosite pentru a decora țara cu ceva deosebit.
Industria comunistă nu avea legătură cu nevoile populației, ci era concepută să asigure o mare producție de bunuri în momentul începerii războiului cu lumea capitalistă. Totul a fost sacrificat pentru ideologie.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
