Războiul se încheiase în mai 1945 și Europa putea să fie fericită și să uite de nenorocirile aduse de cei de la putere, cei ce numai prin război se fac utili. Trebuia să se treacă la munca de refacere a aceea ce a fost distrus și industria să fie transformată astfel încât să producă mărfuri necesare populației. Aceasta ar fi fost calea absolut corectă, dar cei de la putere n-au timp pentru detalii lipsite de valoare și de măreție.
Basarabia era ținutul românesc care era un fel de grânar al vastului lagăr comunist și trebuia să livreze cantități enorme de cereale pentru aprovizionarea centrelor industriale din adâncimea teritoriului sovietic. Chiar dacă a fost o secetă cumplită, politrucii au executat ordinele și produsele alimentare au plecat peste Nistru. Se făcea totul pentru îndeplinirea ordinelor lui Stalin.
Rezultatul a fost o catastrofă demografică în așezările asaltate de foamete și ger. Au pierit în prima lună a anului 1947 19.133 de locuitori, ceea ce poate să nu pară mult dacă se face referire la întreaga populație a Uniunii Sovietice. A fost o catastrofă pentru neamul românesc. Istoricul Valeriu Pasat a descoperit în arhive actele autorităților sovietice și se poate afla că în ianuarie 1946 au fost numai 5.382 de dispăruți din lumea ce nu devenea mai bună. A fost o creștere de peste trei ori a mortalității sau o dublare în raport cu ianuarie 1945, lună de război totuși. Ar fi fost normal să scadă numărul de morți pe măsură ce condițiile de viață s-ar fi îmbunătățit prin măsurile înțelepte ale partidului unic.
Dictatorul de la Kremlin a reușit să provoace un alt masacru prin înfometare, o specialitate a casei. Mai fusese cel realizat în Ucraina în 1932-1933, dar nici alte regiuni n-au scăpat de politicile de înfometare rațională.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
