Al Doilea Rǎzboi Mondial a antrenat trupele romȃne ȋn regiuni pe care nici mǎcar pe hartǎ nu le gǎseau. Batalioanele de vȃnǎtori de munte au fost trimise ȋn ajutorul forțelor germane tocmai ȋn Munții Caucaz, terenul extrem de frǎmȃntat și vremea rece punȃnd obstacole aproape de netrecut pentru unitǎțile ușor ȋnarmate. Batalionul 10 Vȃnǎtori de Munte s-a afirmat ȋn mod deosebit ȋn ȋncleștǎrile cu un inamic ce dispunea de armament din belșug, inclusiv de la aliații americani. Numai ȋntr-o acțiune ȋn satul Sajukovo au fost distruse nouǎ cazemate și au fost capturați 60 de prizonieri. Sovieticii nu cedau ușor și pe 21 octombrie 1942 au atacat cu infanteria și șase tancuri americane. Vȃnǎtorii au ripostat rapid și au nimicit patru blindate. Pedestrimea a atacat singurǎ, dar n-a avut șanse. Luptele au continuat și pe timp de noapte, romȃnii descoperind dimineața un cȃmp plin cu trupurile soldaților trimiși la moarte de politruci nemiloși. Erau doborȃți un comandant de regiment și un comandant de companie. Ȋntr-o altǎ luptǎ, pentru satul Urdson, au pierit peste o sutǎ de sovietici și alți 75 au fost luați prizonieri. Unitǎțile romȃnești s-au afirmat ȋn mod deosebit atunci cȃnd inamicul ataca fǎrǎ sǎ ținǎ cont de pierderi și, dupǎ evenimentele din 1944, autoritǎțile comuniste au trecut la desființarea trupelor de elitǎ. Rǎzbunarea era arma favoritǎ a comuniștilor. Au fost obligați sǎ le reȋnființeze fiindcǎ lumea contemporanǎ are nevoie de valoare.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
