Conducătorii din centrele de putere ale lagărului socialist spuneau înainte de 1989 că forțe ostile din Occident doreau să distrugă mărețele cuceriri staliniste și că trebuie permanent să se depună eforturi pentru apărarea frontierelor și pentru capturarea elementelor ostile, cele ce promovau o campanie furibundă de subminare a sistemului economic și de denigrare a autorităților ce conduceau după cele mai științifice idei ale ideologiei comuniste. Mulți oameni cred și astăzi astfel de povești și liderii de la Moscova insistă pe teza eliminării teoriilor vestice. Oare să fie ceva adevărat?
Datele publicate de către statul român înainte și după 1989 vin să demonstreze că autoritățile inventau minciuni cât mai incredibile pentru a se menține la putere. Frica este un bun instrument pentru a ține masele în ascultare. Realitatea era că tocmai Occidentul era interesat de colaborarea cu lagărul roșu pentru că se desfășura un comerț deosebit de interesant și banii n-au miros.
România socialistă supraviețuia numai și numai prin relațiile comerciale cu lumea capitalistă, principalul partener fiind Germania occidentală. Dacă nu se ia în calcul Uniunea Sovietică, stat care impunea regulile jocului în lumea roșie, Bonn-ul era principalul client pentru mărfurile exportate. Numai ceea ce luau germanii era mai mult decât schimburile comerciale cu Marea Britanie, Franța, China sau SUA. Conducerea de la București adora mărfurile din statul imperialist, urmaș al sistemului nazist, și tehnologiile aduse treceau de 2.096 milioane de lei valută, adică mai mult decât se lua din Cehoslovacia, Polonia și Iugoslavia la un loc în 1973.
Patronii preferau să facă afaceri cu întreprinderile românești și la fel procedau și în relația cu celelalte componente ale lagărului comunist. De ce? Liderii autoritari nu se încurcau cu cantități mici și, în plus, comandau instalații industriale costisitoare. Era și puțină birocrație atunci când doreau cei pentru care lumea era deja prea mică. Economia României a funcționat cât timp au fost schimburi normale cu Vestul dezvoltat. Reducerea importurilor pentru plata datoriei externe a dus la dispariția unui izvor de mașini industriale noi și fabricile au devenit o oază a trecutului.
Sursă imagine:Fototeca online a comunismului românesc, 247/1970
