Statele moderne si-au dezvoltat industria pentru a avea excedent la capitolul exporturi și fondurile obținute erau utile la capitolul investiții în orice domeniu. Statul comunist condus de Nicolae Ceaușescu a avut o idee asemănătoare și au fost construite multe fabrici impunătoare prin dimensiuni, număr de angajați și norii toxici degajați permanent. România socialistă trebuia să depășească Occidentul cu orice preț și au fost luate credite pentru dezvoltarea complexului industrial.
Statul comunist era unicul deținător de mijloace de producție și planifica exporturile după normele economiei politice. Instituțiile de învățământ superior scoteau valuri de specialiști și ar fi fost absolut normal să fie prosperitate pe meleagurile carpatine. Chiar așa cred astăzi mulțimile de români ce repetă de decenii ideile politrucilor partidului unic. Realitatea era una dezastruoasă. Autoritățile investeau în mărfuri sărace și cumpărau utilaje scumpe și prea puțin folosite. A apărut astfel un deficit comercial uluitor în anul 1978. Calculele oficiale se făceau în milioane lei valută și datele din publicațiile oficiale sunt șocante. Numai în anul menționat deficitul comercial a fost de 3.798 de milioane de lei valută. A fost chiar bine. S-a ajuns în 1980 la 8.043 milioane de lei și un total de 17.166 milioane de lei valută.
Era practic un faliment economic deoarece în calcule nu erau incluse creditele luate pentru finanțarea economiei. Străinii si-au cerut banii și atunci Nicolae Ceaușescu, impulsiv de la diabetul zaharat și având lecția chinezească a rambursării datoriei externe, a luat decizia plății forțate a tuturor sumelor restante. A urmat un deceniu de coșmar și prăbușirea industriei care nu mai avea utilaje performante și materii prime de calitate.
Economia a fost prăbușită prin deciziile dictatorului și apoi prin dispariția statelor din lagărul socialist, Uniunea Sovietică fiind cel mai mare partener comercial.
Sursă imagine: Ziare.com
