Ziua de 4 iulie ar fi trebuit să fie una de sărbătoare pentru locuitorii vastului imperiu democratic, dar cetățenii ce promiteau o lume mai bună erau în război și nu aveau timp de odihnă. Bombardamentul strategic cu avioane grele de tip B-17 și B-24 era o metodă directă și costisitoare de înfrângere a celor catalogați drept inamici de către conducerea de la Washington și nici nu mai conta că pregătirile de război fuseseră făcute de marile puteri.
Localitatea Prundu era o comună lipsită de valoare militară, dar exista în apropiere un pod de cale ferată peste râul Argeș și distrugerea acestuia ar fi dus la întreruperea unei căi de aprovizionare a frontului cu muniții. Dacă alte bombe ar fi lovit chiar linia ferată, ar fi îmbunătățit rezultatul raidului. S-a trecut la o concentrare a bombelor pe o suprafață mică și a început prăpădul. Istoricul Narcis Ionuț Gherghina, absolvent al Colegiului Național Alexandru Odobescu, a publicat rezultatele sinistre ale raidului asupra așezării argeșene. Au fost 25 de morți și 19 răniți în numai câteva minute de bombardament. Se adăugau 17 morți și 15 răniți din Bateria 128 A. A.
Aviatorii americani susțineau că aduc fericirea civililor, dar aceștia cădeau victime în masă în timpul raidurilor în care se dorea eficiență maximă. Generalii erau obsedați să obțină glorie în urma dezastrului perfect. Bombardamentul din 4 iulie 1944 s-a încadrat în această linie de gândire, dar calea ferată a rămas funcțională. A fost un eșec strategic de amploare din moment ce obiectivul misiunii a fost complet ratat. Trenurile au continuat să circule după refacerea liniei în mai puțin de 24 de ore. Bombele n-au nimerit Gară Pitești și nici Depoul Pitești, materialul rulant fiind astfel pregătit pentru a livra armament și petrol. Raidul aerian din 6 mai 1944 fusese un avertisment luat în seamă și tot ceea ce avea valoare militară fusese dispersat prin pădurile aflate pe raza localităților învecinate.
Bombardamentele strategice erau o caracteristică a războiului industrial și a producției de mare serie, forțele americane dispunând de prea multe aparate de zbor și de bombe. Dispersarea fabricilor și imprecizia sistemelor de ochire din epocă duceau la o slabă calitate a operațiunilor militare și erau afectate îndeosebi localitățile învecinate. Generalii din epocă erau marii dușmani ai civilizației europene și nu au fost decât simboluri ale forței brute ale industriei grele.
Comuna Prundu a fost transformată în cartier al orașului Pitești și se mai păstrează prea puțin din comunitatea de odinioară. Lamele buldozerelor au ras casele particulare pentru a face loc blocurilor în stil brutalist și comunist. Comunitatea argeșeană a fost un model despre ce înseamnă impactul industrializării asupra societății ce tot caută bogăție și fericire. Lovită în plin de dispozitivele explozive americane, localitatea a fost nimicită apoi în numele progresului economic de tip comunist și astfel a fost ștearsă o parte din civilizația românească. Era exact ceea ce dorea conducerea de la București în numele internaționalismului utopic. Podul de peste Argeș se menține ca un simbol al epocii industriale de tip burghez din România.
Sursă imagine: Asociația Memorial Ploiești
