Anul 1917 a adus în Rusia un nou regim politic și trupele roșii au reușit să ducă dominația Moscovei până la granițele fostului imperiu al țarilor. Ordinele privind trecerea graniței în Polonia au fost executate, dar trupele fanatizate n-au fost suficient de organizate din punct de vedere militar și s-a văzut că politica extremistă nu ține loc de experiență într-un domeniu unde erorile se plătesc deosebit de scump.
Iosif Stalin a trecut la o organizare a noului imperiu și a început o dezvoltare a industriei metalurgice, cea care oferea materia primă pentru ramura constructoare de mașini. Metalul nu este suficient în structurile complexe și au fost necesare produse ale industriei chimice. Chiar dacă statul făcea eforturi deosebite pentru aducerea de tehnologii scumpe din lumea occidentală, se impunea formarea de specialiști prin dezvoltarea învățământului de toate gradele și masele, cele ce rețin idei simple și greșite, repetă că pe vremuri au fost locuri de muncă și se învăța multă carte. Părea să fie bine și statul era apropiat de popor. România socialistă a fost doar o continuare a tezelor staliniste. Nu este de mirare că sunt destui nostalgici după iluziile trecutului, mai mult sau mai puțin apropiat.
Industria sovietică se dezvolta după planuri științifice și cifrele prezentate publicului erau de-a dreptul amețitoare. Erau ridicate peste tot fabrici gigantice și au apărut specializări noi și oamenii erau sancționați dacă întârziau sau lipseau de la serviciu. Centrele urbane se înmulțeau rapid prin atragerea populației din mediu rural, cea care era terorizată în cadrul politicii de colectivizare. Copiii erau puși să învețe multă matematică, fizică și chimie pentru a ajunge la o facultate tehnică și care oferea posibilitatea intrării într-o întreprindere de prestigiu. O carieră în industrie părea să fie cea mai bună soluție intr-un sistem închistat. Totuși, nivelul de trai nu dorea să crească și chiar a ajuns până la nivel de foamete cumplită. Oare la ce serveau produsele din metalurgie și chimie?
O explicație în lagărul comunist era foarte simplă, exact pe gustul lui Stalin. A fost începută în 1946 producția modelului FAB-250, o bombă de aviație ce putea să genereze multe schije din corpul metalic. Energia schijelor era asigurată de cele o sută de kilograme de explozibil. Asamblarea continuă și astăzi, armele vechi fiind modernizate pentru a fi aruncate ghidat în Ucraina.
Nu se încurcă economia unei puteri de o bombiță de 250 kg. Așa este, dar industria livra și modelul FAB-500, cel ce avea 300 kg de explozibil și avea un impact deosebit asupra clădirilor. O singură armă n-ar fi fost o problemă, dar un bombardier strategic Tu-22M3 avea nevoie la un singur zbor de 18 exemplare. Mașina zburătoare avea o masă proprie de 58 de tone de metal și echipamente sofisticate. Era ceva deosebit de costisitor, mai ales că pentru un zbor la mare distanță lua la bord 54 t de carburant.
Industria cu destinație specială poate să fie uimitoare prin bunurile realizate și cea sovietică bătea recorduri împreună cu institutele de proiectare. Orice era distrugător putea să fie interesant pentru militarii sovietici, personal pentru conducerea de partid. A fost inventată bomba FAB-9000 pentru demolarea de cartiere întregi și nimicirea trupelor adăpostite în structuri subterane. Era un produs tipic al Războiului Rece și tot ascundea un mic secret: avea o masă de 9.407 kg în loc de 9.000. Dispunea de 4.297 kg de trotil și efectul asupra țintelor era devastator.
Conducerea de la Kremlin a dezvoltat în mod irațional producția de bombe de aviație, dar n-au fost uitate rachetele pentru lovirea de la distanță a obiectivelor. Chiar dacă s-a schimbat regimul politic în 1991, obsesia pentru puterea bombelor a rămas și s-a testat în 2007Tatăl tuturor bombelor, un dispozitiv de 7,1 tone, dar care dezvolta o putere de 44 tone TNT prin detonarea unui explozibil special.
Economia în spațiul rusesc a fost construită în jurul capacităților cu producție militară și a fost absolut normal să fie sărăcie, alimentație pe cartelă și, normal, foamete cumplită. Uniunea Sovietică a fost concepută pentru cucerirea întregii planete, ceea ce a făcut ca resursele să fie tocate pe armament. Muncitorii și inginerii au fost instruiți în domenii avansate doar să livreze armamentul necesar revoluției mondiale. S-a făcut totul împotriva omenirii în numele unei utopii politice și industrializarea a fost concepută astfel încât masele de sclavi industriali să asigura aprovizionarea mulțimilor de sclavi înarmați. Nu era loc pentru fericire în lagărul comunist.
Sursă imagine:Wikimedia Commons
