Fenomenul de recesiune ar fi specific sistemului capitalist de producție, cel ce cunoaște creșteri și descreșteri în funcție de evoluția cererii și a ofertei din piață și mulțimile de clienți sunt extrem de instabile în ceea ce privește gusturile. Dezastrul din 1929, cu unele semne din 1928, ar fi pornit de la prăbușirea speculațiilor bursiere în New York și apoi s-a extins la nivel mondial. Istoricii din întreaga lume au povestit despre sărăcia universală, falimente, scăderea consumurilor, șomaj și tensiuni sociale și politice. Cum cuvintele sunt mai greu de înțeles, au fost găsite poze din epocă pentru a ilustra orice teorie descrisă cu tărie. Adevărul istoric pare să fie de necontestat, mai ales că a fost povestit pe larg și în lagărul socialist.
Datele publicate în epocă și imaginile păstrate în presă și arhive arată o realitate complet diferită de ceea ce au prezentat savanții cu tărie intelectuală și ziariștii obsedați de glorie jurnalistică. Adevărul era că în 1929 exista o furie a transformării și o poftă de arginți ca pe vremea goanei după aur.
Clădirea Bursei din New York se află la numărul 11 pe Wall Street și a fost locul în care marile afaceri s-au prăbușit ca un castel din nisip în octombrie 1929 din cauza speculațiilor, jocul într-o astfel de instituție economică fiind deosebit de riscant, mai ales dacă implicații în afacere sunt prădători cruzi. Problema este că nu s-a discutat în istoriografie ce se afla la 1 Wall Street. S-ar fi putut scrie că în 1929 au început excavații pentru o clădire uriașă în stil Art Deco și muncitorii au reușit să finiseze construcția până la deschiderea din 1931. Era un gigant cu structură din oțel care a împins înălțimea până la 199 m.
Se zice că era recesiune, dar clădirea, ridicată fix atunci când patronii aveau o depresie din cauza manevrelor bursiere, era impresionantă prin dimensiuni și calitatea materialelor utilizate pentru a garanta activitățile cu valori. Chiar dacă New York Stock Exchage avea o clădire renumită și care făcea față aglomerației specifice, instituția financiară era modestă în raport cu investiția făcută de capitalismul triumfător. Era pur și simplu umbrită de afacerile reale ale unei părți a lumii americane, cea care raționa corect în vremuri de turbulențe. Mulți au fost cei care au sesizat avantajele mutării sediului în noul bloc ce modifica și vremea în zonă. Datele publicate în mediul virtual atestă că la 23 martie 1931, la momentul deschiderii oficiale, imobilul era ocupat în proporție de 90% de firme cu potențial financiar. Nu se ridică un zgârie-nori doar pentru frumusețe, ci reprezenta o concentrare a capitalului în sectoarele cele mai rentabile.
Lumea afacerilor mergea perfect și cunoștea un proces permanent de reinventare în funcție de cerere și erau multe acțiuni care nu aveau legătură cu sistemul bursier, prea instabil. Exista o economie a patronilor care se cunoșteau și care aveau încredere în ceea ce semnau cu prietenii de profit.
A fost vreodată One Wall Street în centrul atenției istoricilor de pe planetă? S-a scris despre afacerea imobiliară de succes a companiei Irving Trust? Autorii de articole și cărți au avut grijă să găsească imagini care să atragă atenția cititorilor și s-a realizat astfel o manipulare vizuală timp de decenii.
Surse imagini: Picryl
