Roma republicană era dominată de politicieni ce doreau cu orice preț să fie votați de mase pentru a ocupa o funcție și niciodată nu erau mulțumiți cu ceea ce aveau. Întotdeauna se putea mai mult și luptele pentru ascensiune în ierarhie erau permanente, cele mai violente mijloace fiind folosite pentru îndepărtarea adversarilor. Marcus Licinius Crassus era o astfel de persoană și avea o poftă nemăsurată de glorie.
Era deosebit de bogat și averea pe care o deținea era greu de socotit. Ocupase funcții destule, dar mereu era prea puțin. A reușit să formeze împreună cu Caesar și Pompei Primul Triumvirat și astfel a devenit unul dintre conducătorii statului. Domina provinciile din Asia, dar traiul bun din Syria n-a fost de ajuns. Era plictisitor pentru un lider politic din epocă să nu aibă parte de experiențe militare, mai ales că generalii din triumvirat obținuseră multă glorie cu ajutorul armelor. Crassus a decis că un război împotriva parților ar putea să-i aducă multă celebritate și poate chiar puterea supremă. Cassius Dio povestește că a pornit în expediție fără să fie provocat și chiar fără acordul Senatului. A fost o surpriză neplăcută și completă pentru parți, trupele de acoperire din ținuturile de lângă Eufrat fiind spulberate de militarii romani bine antrenați pentru luptele apropiate. Cum dorea să rămână cumva în istorie, a lăsat pe unde a trecut numai jale și ruine.
Crassus nu avea experiență militară și a luat decizii eronate. Avea cam 60 de ani și nu era suficient de celebru, ceea ce a dus la campania contra dușmanilor ce aveau o puternică forță de cavalerie. A urmat lupta de la Carrhae și legiunile au fost înfrânte, comandantul lor căzând în timpul retragerii. Obsesia gloriei a dus la moartea fiului și apoi chiar a politicianului ce se considera geniu. Dezastrul din anul 53 î. Hr. a adus multă suferință, dar nu s-a învățat ceva din lecțiile Istoriei. Și astăzi sunt conducători care au de toate, dar au vrut cu orice preț și o slavă militară, o armată întreagă fiind deja îngropată în terenul fertil din nordul Mării Negre.
Cea mai mare calamitate pentru un popor este reprezentată de un conducător obsedat de putere cu orice preț și, din păcate, au fost prea mulți de-a lungul timpului.
Sursă imagine: Tortura lui Crassus, Wikimedia Commons
