Evenimentele din 1989 au adus dreptul la libertatea de exprimare şi de gândire, dar mulţi locuitori din fosta Românie comunistă mai cred astăzi că era ceva bine în zisul lagăr socialist de pe timpul lui Nicolae Ceauşescu. Se crede cu tărie că atunci erau conducători iubitori de popor şi care nu furau precum politicienii de astăzi. Se poate extinde credinţa la orice funcţionar al statului român democratic şi masele nici nu mai fac diferenţa între cei ce reprezintă autoritatea. Toţi sunt nişte hoţi. Oare să fi fost cei de la putere cinstiţi în Epoca de aur?
Cercetătorul Mihnea Berindei a avut o echipă de istorici cu ajutorul cărora a reuşit să strângă documentele secrete şi reprezentative ale regimului comunist şi acestea au fost publicate într-un stufos volum redactat după reguli ştiinţifice. Din păcate, această operă monumentală rară a rămas departe de sufletul şi, mai ales, creierul maselor şi tot ideile vechi sunt rostogolite prin discuţiile particulare şi astfel tinerele generaţii au ajuns să repete aceleaşi minciuni lansate de cei ce au dus-o foarte bine în odioasa epocă roşie. Unul dintre documente este deosebit de interesant şi trebuie prezentat de câte ori există ocazia pentru că numai prin densitatea mare de informaţie şi prin repetiţie ajung mulţimile să mai creadă şi altceva în afară de minciunile lansate de foşti politruci sau de cei ce nu gândesc.
Liderul comunist Constantin Doncea a decedat în cursul anului 1973 şi părea să fie ceva absolut firesc. Moartea nu ierta nici pe cei ce erau impregnaţi de ideile venite de peste Prut. Conducerea de partid a aflat că este ceva necurat cu averea fostului membru şi s-a trecut la inventarierea bunurilor lăsate în urmă. Trimişii în misiune au rămas şocaţi de ceea ce au văzut şi au avut mult de lucru până când au făcut inventarul detaliat. Cel ce promisese să fie egal în drepturi şi proprietăţi în numele ideologiei marxiste avea o vilă imensă în Băneasa, la margine de pădure, un apartament de lux în centrul capitalei ţării şi o casă ţărănească renovată în judeţul Argeş. Se adăugau o fermă ce putea să adăpostească 2.500 de găini, o ciupercărie şi o plantaţie de trandafiri cu 15.000 de plante.
Operaţiunile de extindere a averii începuseră în forţă cam în anul 1966 şi se dezvoltase un adevărat imperiu imobiliar sub nasul autorităţilor statului comunist, cele ce nu permiteau nici măcar să ai mai multă mâncare de rezervă în gospodărie. Constantin Doncea, prin relaţiile pe care le avea, a reuşit să facă rost de teren bun de la partid şi n-a avut probleme cu strângerea materialelor de construcţie. Se presupune că acestea erau şi de calitate superioară. Nu se comparau cu cele din care se realizau garsonierele tip celule de prin blocurile ridicate în stil brutalist.
Fostul copil de ţărani din Argeş n-a suportat ideea să fie sărac sau modest şi a trecut la acumularea primitivă de capital prin toate metodele posibile şi a demonstrat chiar de ce comunismul nu poate să genereze decât faliment. Este cel mai bun exemplu de care se dispune momentan. Având informaţii de pe piaţă, a constatat repede că există un deficit de ouă şi a speculat situaţia prin deschiderea unei ferme private secrete. Cum Bulgaria profita de culturile de trandafiri, n-a stricat să se ocupe de investiţii în domeniu şi s-a estimat că anual avea un venit de 80.000 de lei. Nu se precizează dacă este net sau brut, dar era o sumă frumoasă în epocă.
Constantin Doncea a demonstrat că numai în stil capitalist se poate progresa, dar tocmai când avea avere, amantă şi se bucura de avere s-a rupt firul vieţii. Au rămas alţi conducători comunişti şi apoi democraţi să ducă mai departe tradiţia tip popândău de acumulare de bunuri prin mijloace ilegale.
Sursă imagine: Istoria României în fotografii
