Locuitorii dintre Prut și Nistru n-au avut noroc și în iulie 1941 erau ocupați de tancurile sovietice. Istoria s-a repetat în 1944 și RSS Moldovenească trebuia să fie veșnică pe harta Uniunii Sovietice, cel mai modern stat pentru că era ridicat pe baze științifice. Conform ideologiei comuniste, comerțul era în totalitate organizat de stat și magazinele urmau să primească alimente conform planurilor întocmite centralizat. Cum autoritățile ridicau cote mari din produsele populației, lipsurile au început să fie evidente și erau amplificate de seceta cumplită. A fost normal să crească mortalitatea încă din prima jumătate a anului 1946. Chiar dacă se spunea că populația de moldoveni are o natalitate ridicată, coasa morții lovea din plin și numărul celor dispăruți îl depășea pe ce al nou-născuților. Oare de ce mai erau făcuți? Au pierit 26.840 de oameni, grav fiind că 4.394 erau copii sub un an. Situația era mai bună în orașul Chișinău, dar în mediul rural era jale. Țăranii rămâneau fără recolte în urma secetei, dar puținul de prin hambare era jefuit de autoritățile comuniste. Nu exista noțiunea de milă atunci când era vorba de realizarea planului de colectări și sătenii erau distrofici. Era un detaliu nesemnificativ pentru funcționarii zeloși. Nu este de mirare că în județul Chișinău au pierit 6.219 oameni în numai șase luni, 1.184 fiind copilași sub un an. Pierea viitorul multor comunități, dar Stalin avea mărețe idei de împlinit. Să piară poporul pentru ideologie! Autoritățile centrale au fost mereu bântuite de tot felul de iluzii și oamenii bolnavi psihic au amplificat efectele nocive. Religiile și ideologiile n-au nimic în comun cu fericirea adepților.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
