Se spune că religia creștină a fost dezvoltată pe idei de iubire și bunătate, dar aceste afirmații se referă numai la teoria oferită maselor de credincioși. În practică, preoții și comunitățile inventau dușmani ai credinței și toate urile sociale ieșeau periodic la suprafață.
Biserica catolică avea o imensă problemă cu diavolul, cel care se putea strecura și ispiti orice credincios. Imperiul iadului era puternic și era organizat ca o armată compusă din legiuni. Avea nevoie de sufletele oamenilor în vederea consolidării puterii și umblau demonii prin comunități în căutarea de victime. Erau de ambele sexe și puteau să-i ademenească pe oamenii de sex opus. Numai prin credință de fier se putea rezista ispitei.
Oamenii bisericii au ajuns la concluzia că femeile sunt foarte slabe de înger și pot oricând să cadă în păcat și să devină adeptele lumii întunecate. Ajungeau astfel vrăjitoare și erau urmărite de autoritățile bisericești și de cele laice cu cea mai mare ferocitate. S-a ajuns astfel la arderi pe rug în masă, comunitățile fiind permanent sub semnul urii împotriva femeilor de toate vârstele.
Obsesiile religioase mergeau până la forme de genocid și este interesant cazul localității Obermarchtal din sudul lumii germane. Avea numai 700 de locuitori, dar autoritățile au cercetat după normele religioase și au găsit în perioada 1586-1588 43 de vrăjitoare. Toate au fost arse în focul rugurilor și astfel sufletul lor s-a purificat cât de cât. Rudele și vecinii au privit cu cea mare plăcere cum nenorocitele victime erau mistuite de flăcări. Nu exista vreo persoană rațională care să se întrebe cum era posibilă o astfel de ofensivă demonică. Mulțimile nu gândesc vreodată și sunt capabile să creadă în orice.
Istoricul Jean Delumeau amintește că anchetatorii au prins și 11 bărbați care au avut aceeași soartă. S-a ajuns astfel la un procent de 7,7% din populație. Istoricul francez n-a intrat în detalii și n-a explicat această epidemie locală. Alte studii despre execuțiile în masă confirmă că aveau rolul să țină mulțimile sub control și să ofere prestigiu judecătorilor. Cea mai mare plăcere a rudelor și a vecinilor era să pârască pentru a scăpa de cei pe care nu-i suportau. Dacă urile locale se combinau cu obsesiile anchetatorilor, se producea un adevărat dezastru. Femeile puteau să fie acuzate chiar de soții dornici să trăiască liniștiți cu amanta și să se bucure de averea victimei. Pofta de avere stătea la baza luptei cu demonii, bunurile victimelor fiind împărțite între autorități și cei care fuseseră vigilenți pe linie religioasă. Nu era vreo problemă dacă se confisca totul de către anchetatori. Plăcerea răzbunării pe vecin sau rudă depășea orice idee de rațiune și milă creștină.
Vânătoarea de vrăjitoare a continuat până-n secolul al XVIII-lea, dar apoi omenirea a găsit noi modalități de descărcare a urii sociale. A apărut politica.
Sursă imagine: Wikimedia Commons