Opinia publică de astăzi este convinsă că actualii guvernanți democrați sunt pasionați numai de propria îmbogățire și că nu s-a mai construit ceva în țară după anul 1989. Nicolae Ceaușescu a fost un adevărat patriot și atunci nu pleca lumea peste graniță. Oare așa să fie? Se vede că oamenii au uitat de existența forțelor de represiune, cele ce arestau orice persoană suspectă de convingeri anticomuniste și pro-occidentale. Era greu să se facă dosare pentru emigrare, dar românii încercau să profite de existența unor obligații internaționale ale statului comunist pentru a trece peste granițele acoperite de sârma ghimpată și păzite de militari cu gloanțe ascuțite în încărcătoare.
Datele statistice publicate după 1989 arată o dorință vie de fugă legală din universul concentraționar chiar în perioada în care se trăia mai bine, adică înainte de introducerea restricțiilor la alimente și energie. În cincinalul 1975-1979 au fost acceptate dosarele a 74.711 solicitanți de emigrare, ceea ce însemna mai mult decât populația orașului Alba Iulia în 1992. Grav era că plecau și femeile, adică natalitatea urma să scadă vizibil. Statistica nu spune vârsta celor care au părăsit patria socialistă, dar 10.379 de persoane plecate numai în 1978 înseamnă deja prea mult. Era normal să dorească să scape din universul în care abia dacă găseai cele necesare traiului decent și răul încă nu începuse să ia amploare de catastrofă.
Nicolae Ceaușescu a instaurat un regim cu adevărat comunist, model stalinist cu influențe extrem-orientale, și niciodată n-a contat soarta românilor în raport cu presupus mărețele teze ale ideologiei de stânga.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 7/1974
