Timpul a trecut și au sosit alegerile pentru cea mai importantă funcție în statul român, președintele urmând să fie cunoscut după ce oamenii își exercită dreptul la vot universal, direct, egal, secret și liber exprimat. Campania electorală a fost prilej pentru dezbateri aprinse, televiziunile și platformele sociale fiind medii perfecte pentru inflamarea spiritelor și în jurul unor simple virgule. Au fost 11 candidați care au avut curajul să înfrunte asaltul înverșunat al mediului virtual, cel ce nu are ceva sfânt și democratic.
A fost multă agitație și transpirație în vederea obținerii victoriei, totul părând să fie ceva nou. În realitate, toate acțiunile poporului român sunt în conformitate cu legi vechi ale psihologiei sociale. Principiile după care sunt organizate au fost descrise de psihologul francez Gustave Le Bon, cel care a publicat în perioada 1895-1931 cărți fundamentale despre modul în care gândesc mulțimile organizate sau nu.
Savantul francez, recunoscut universal pentru valoarea operei, a scris în mod clar că masele, inclusiv popoarele, nu gândesc și adoptă idei puține, ferme și greșite. Politicienii mai știu că oamenii adoră cuvintele puține, spuse pe un ton hotărât și în mod repetat. Nu contează ceea ce se spune. Se adoră persoanele definite drept puternice, cele ce par să ofere protecție. Orice ființă care trăiește în grupuri se lasă dominată de cel ce pare un ocrotitor, chiar și atunci când se comportă în mod violent cu supușii. Specia umană adoră violența în timp ce vorbește de iubire.
Motorul acțiunilor în politică a fost URA. Mulțimile încep să adore o anumită persoană și nu contează ce și cum gândește. Este iubită precum sfinții și zeii. Iubirea poate să fie împinsă până la forme de misticism, grupurile încercând prin violență extremă să-și impună punctul de vedere. Nu există argumente, ci numai violență pură.
Politicienii trebuie în mod obligatoriu să se radicalizeze până la a ajunge criminali în masă în vederea satisfacerii poftelor maselor mereu nemulțumite și dornice de schimbare. Gustave Le Bon a murit în decembrie 1931 și n-a apucat să vadă cum poporul german a votat cu Adolf Hitler pentru că erau sătul de promisiunile partidelor tradiționale și care nu satisfăcea creierul brutal al celor ce nu înțeleg democrația, dar se folosesc de ea în vederea acaparării puterii. Este mediul prielnic în care grupuri violente, sprijinite de televiziuni și servicii secrete, oferă promisiuni despre un viitor fericit. Nu iese ceva bun din ceea ce promit politicienii hotărâți, cei ce vor să facă totul mare. Hitler a promis Germania Mare și a ieșit un dezastru. Istoria se va repeta. Politicienii autoritari ascund formele de nepricepere pură în spatele unor cuvinte denumite ideologie și compensează nimicul prin violență în cele mai brutale forme.
Președintele adevărat ar trebui ales dintre personalitățile unui popor, oameni care au realizat ceva genial. Apoi ar trebui respectați timp de cinci ani cu orice preț și nu terfeliți de către Marați dornici să fie și ei cumva cunoscuți în lumea care uită repede totul, adevăr constatat chiar de împăratul Marc Aureliu. Democrațiile pier în dictatură deoarece oamenii vor cu orice preț să strângă avere prin orice mijloace, ideile de libertate, democrație, drepturile omului, iubire și fericire fiindu-le complet străine. Averea și puterea sunt cele două valori ce zac în creierul speciei.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
