S-a scris mult ȋn istoriografia romȃneascǎ despre planul Moscovei de desființare a industriei romȃnești și de transformare a țǎrii ȋntr-o “fericitǎ” regiune ruralǎ a socialismului biruitor. Planul Valev a fost combǎtut vehement ȋn 1964 și istoria s-a repetat dupǎ 1989. Realitatea era complet diferitǎ de ceea ce public cercetǎtorii și ziariștii romȃni. Geograful sovietic de origine bulgarǎ a scris clar cǎ Romȃnia are unele probleme ȋn ceea ce privește procesul de industrializare. Constata cǎ zona de la sud de Carpați a fost ocolitǎ de transformarea socialist, chiar dacǎ existǎ resurse deosebite. Numai orașul București și regiunea Prahova erau supraindustrializate. Exista un interes major pentru dezvoltarea economiei din Ardeal, accentul fiind pus pe județul Brașov. Și județul Cluj avea mai multe fabrici de interes național și internațional, mult peste media țǎrii. Metalurgia era concentratǎ ȋn regiunile Reșița și Hunedoara. Timișoara și Arad erau alți doi poli industriali. Specialistul sovietic, ȋntr-un banal articol de geografie (nu un plan de demolare a Romȃniei), susținea cǎ industrializarea trebuie sǎ se facǎ ȋn jurul uriașului combinat de la Galați și cǎ trebuie sǎ se insiste pe creșterea producției de energie electricǎ pentru a avea motoare și echipamente moderne, performante. Era apreciatǎ centrala electricǎ de la Porțile de Fier și Dunǎrea trebuia sǎ mai asigure forța pentru alte surse puternice de energie ieftinǎ. Fluviul urma sǎ fie autostrada construirii socialismului prin transportul ieftin de mǎrfuri voluminoase. Geograful Valev n-a scris nimic antiromȃnesc ȋn articolul publicat ȋn 1964.
Sursă imagine: Rador.ro
