Istoricii români nu văd cu ochi buni faptul că s-a colaborat cu Germania nazistă, cea care nu prea dorea să trimită tehnică de luptă aliatului din Carpaţi. Mai mult jefuia bogăţiile ţării din Carpaţi şi nu oferea suficiente produse industriale pentru materiile prime. Forţa îşi spunea cuvântul în relaţiile bilaterale.
Realitatea a fost exact inversă, dar este greu ca un istoric român să precizeze că timp de decenii a susţinut teze eronate din motive definite drept patriotice sau ideologice. Un document publicat şi datat 22 ianuarie 1943 precizează ceea ce a trimis Germania, dar mărfurile cu destinaţie specială erau mai greu de văzut.
Avioanele româneşti nu aveau bombe de mare putere şi erau deja depozitate la Pantelimon, lângă Bucureşti, 1.400 de bombe de câte 500 kg. Erau dispozitive ofensive deosebite prin cantitatea ridicată de explozibil puternic.. Mitralierele erau esenţiale pentru atacarea ţintelor zburătoare sau a celor terestre, dar România nu dispunea de fabrici care să asambleze armele automate care să fie utilizate în aeronautică. Au fost expediate 300 de mitraliere Browning de calibrul 7,92 mm şi alte 800 au sosit sub formă de piese detaşate. Ar fi fost suficiente pentru înzestrarea a 275 de aparate IAR-80. Mitralierele livrate din Belgia aveau muniţie bună, dar erau depăşite de către cele din Germania şi 1.556 de exemplare se aflau deja pe teritoriul românesc. Cum în România era un deficit de aluminiu, au sosit dinspre vest cantităţi importante de aliaje uşoare şi lacuri speciale.
România producea la Braşov şi la Bucureşti avioane de diferite tipuri, dar nu erau disponibile piese performante. Elicea unui avion pare o chestie banală, dar de calitatea acesteia depindeau calităţile produsului final. Autorităţile germane au trimis ceea ce era necesar pentru terminarea avioanelor IAR-80 ş Savoia S79 ce erau în plin proces de asamblare. Aparatele de vânătoare erau apte să înfrunte avioanele sovietice, dar contau din ce în ce mai puţin putere de foc şi abilităţile piloţilor. Deveneau vitale coordonarea acţiunilor şi concentrarea la nivel de escadrile şi chiar formaţii mai mari. Comandamentul german a permis exportul de staţii radio de tip Fu G VIIa.
Producţia de armament era insuficientă în cadrul Axei şi este absolut normal să li se pară istoricilor că a fost un ajutor german redus.
Se pune întrebarea cât timp o să mai repete specialiştii români poveştile despre lipsa de ajutor în domeniul militar din partea Germaniei, stat ce nu reuşea să acopere necesarul propriilor trupe şi apela la tot ce găsea pe câmpul de luptă şi prin depozitele celor învinşi. Chiar armele sovietice erau apreciate în mod deosebit de cei ce se aflau în prima linie şi nu mai conta detaliu din propagandă despre popoarele inferioare şi bunurile acestora. Spusese Hitler cândva că totul a fost inventat de germani, dar frontul demonstra că nu era chiar aşa.
Al Treilea Reich a avut o politică odioasă în multe domenii, dar s-a trimis armament cum nu mai văzuseră militarii români şi cel mai bun aparat de vânătoare din dotare a fost renumitul Me-109.
Sursă imagine: Romania Military
