Evenimentele militare au evoluat în anul 1944 astfel încât tancurile sovietice au ocupat România întreaga și astfel agenții comuniști au avut un sprijin puternic în lupta pentru putere și pentru transformarea locuitorilor în sclavi ideologici. Preluarea guvernului în 6 martie 1945 a dus la accelerarea procesului de epurare a populației prin eliminarea tuturor celor ce nu erau pe placul lui Stalin și se adăugau urile locale.
Forțele de ocupație au aplicat cu multă plăcere ideile serviciului secret sovietic condus de temutul Beria și s-a trecut la arestarea liderilor politici, un popor fără creier fiind absolut ușor de manipulat și condus. PNȚ era partidul cu cea mai mare influență în țară și Siguranța Statului a trecut la arestarea celor incluși pe listele negre și care erau practic condamnați la moarte. Temnițele au început să se umple și Închisoarea Pitești a ajuns un renumit loc de exterminare pentru intelectuali maniști din întreaga țară.
Iuliu Maniu a adresat la 20 iunie 1947 un memoriu către ministrul de Interne în care denunța politica de exterminare dusă sistematic de către organele statului ce se declara democratic și cel mai avansat din punct de vedere politic deoarece se ghida după o ideologie cu baze științifice. Liderul țărănist informa conducerea țării că se duce o politică de asasinare a unei părți din populației pe criterii politice, metoda aleasă fiind cea favorită a lui Stalin și a tuturor comuniștilor: foametea. Rațiile din temnițe erau reduse până la 400 de calorii, ceea ce însemna nimic pentru un corp uman. Necesarul minim în epocă era calculat la 2.100 de calorii.
Mai grav era că autoritățile comuniste se jucau și cu agenții patogeni. Înghesuirea deținuților, mulți arestați fără o urmă de acte, în celule mici, fără aerisire și murdare, a favorizat răspândirea unor maladii grave precum tuberculoza și tifos exantematic. Ion Struguraș, conducător țărănist din Mediaș, a pierit din cauza temutei boli de plămâni în infernul de la Pitești. Se știa în epocă potențialul tifosului exantematic, cel ce făcuse ravagii în ambele războaie mondiale, dar autoritățile doreau mortalitate sporită. Se cunoștea că oricând poate să apară o variantă mai virulentă și care să se răspândească fulgerător, dar comuniștii făceau totul pentru a ucide cât mai multe persoane. În plus, mai era un avantaj: părea ceva natural, normal.
Comunismul n-a adus și n-a făcut ceva bun pentru popor, ci doar a promovat în funcții brute cât mai primitive și bine dotate cu diplome luate de la cele mai bune universități.
Sursă imagine: Memorialul Închisoarea Pitești
