Ioana d'Arc, eroina ucisă pentru că era femeie

Simbolul luptei pentru libertate și figura istorică pe care credincioșii catolici o sărbătoresc în data de 30 mai, Ioana d'Arc este catalogată de unii specialiști din zilele noastre ca fiind schizofrenică. Fecioara din Orleans a fost o fată simplă, fără educație, dar acest fapt nu a împiedicat-o să își demonstreze spiritul patriotic, întrucât rolul acesteia în Războiul de 100 de ani (1337-1453) a fost crucial și a demonstrat că puterea psihică poate să fie mai tare decât ascuțișul săbiilor.

Franța, în perioada nașterii martirei, era împărțită din cauza războiului îndelungat dus cu Anglia. Din pricina trădării ducelui de Burgundia, care a ordonat asasinarea ducelui de Orleans, în 1407 a izbucnit o răscoală pe teritoriul francez. Astfel țara a rămas slăbită, vulnerabilă la viitoarele atacuri ale Angliei. Câțiva ani mai târziu, a avut loc o invazie engleză, Războiul de 100 de ani păstrându-și continuitatea.

Ioana s-a născut în 1412 în satul Domremy, ducatul nord-estic Lorraine. Părinții ei erau fermieri prosperi, Jacques d'Arc și Isabele Romée, care pe lângă Ioana mai aveau trei băieți și o fată. Un rol semnificativ în dezvoltarea fecioarei l-a jucat mama sa, care a învățat-o deprinderile femeiești ale timpului, țesutul și alte treburi casnice. Tânăra Ioana era cunoscută și totodată apreciată de consăteni pentru evlavia sa și pentru actele de caritate. Se implica în activități comunitare, de pildă dansuri periodice, cât și în jocuri alături de alți copii. Însă, aceasta se retrăgea adesea din agitație la biserica mică și sărăcăcioasă din Domremy, pentru rugăciune.

La 13 ani, Ioana d'Arc a avut primele sale viziuni, îngeri și sfinți. Cei trei sfinți văzuți de fată i-au spus că sunt trimiși de Dumnezeu cu o misiune importantă: salvarea Franței prin conducerea armatei împotriva englezilor. A păstrat secret acest eveniment. După ce atacurile englezilor, însoțiți de aliații burgunzi, s-au întețit în zona Paris-Orleans, vocile au devenit mai insistente. Vârsta de 17 ani o surprinde pe Ioana părăsind locul natal, împreună cu o rudă, și călătorind la curtea din Vaucouleurs a lui Charles VII, ʺDauphinʺ al familiei regale franceze. A fost supusă la mai multe interogatorii și teste pentru a-i confirma inocența, și începe prin a prezice un eșec militar pentru francezi, ceea ce ulterior s-a și împlinit. Deși a fost luată în derâdere în primele momente, câștigă încrederea conducătorului, care o pune în fruntea armatei.

O profeție a lui Merlin menționa faptul că Franța va fi pierdută de o femeie și salvată de o fecioară de la marginea ducatului Lorraine. Soldații, chiar dacă puțin sceptici de abilitățile Ioanei de conducere a unei oștiri, au fost în cele din urmă convinși de carisma și de credința sa, fiind considerată de ei întruparea prezicerii lui Merlin. Îmbracată în haine bărbătești, fecioara a reușit să realizeze numeroase campanii militare cum ar fi cea de pe podul Loarei în data de 7 mai și cea de la Patay, 18 iunie. Părerile poporului legate de Ioana erau împărțite; unii o vedeau pe Joan un mesager de la Dumnezeu, alții credeau că ea era posedată de diavol.

Din păcate, succesul ei nu a fost de lungă durată. Este capturată de burgunzi, în 1430, care au vândut-o armatei engleze. În urma unei anchete a Inchiziției legate de acțiunile sale, Ioana este acuzată de erezie și de vrăjitorie, cu pedeapsa arderii pe rug. Anul următor, la 19 ani, a fost omorâtă de forțele Bisericii la data de 30 mai 1431 și decesul său a dărâmat moralul și curajul trupelor franceze, care pierd următoarele bătălii. Autoritățile religioase se comportau deosebit de dur cu femeile pe care le defineau drept ajutoarele diavolilor.

Într-o rejudecare postumă din 1456, solicitată de Carol VII în 1431, i-au fost retrase toate acuzațiile. Peste secole, la 18 aprilie 1909 este sanctificată în Catedrala Notre Dame de Paris, de către Papa Pius al X-lea.

Una dintre puținele eroine naționale franceze, care a demonstrat curajul feminin și talentul militar, a consolidat patria franceză în urma ocupației engleze și a salvat naționalismul incipient al locuitorilor de pe continent.

Din păcate, eroii în viață nu prea sunt apreciați de societate și de conducători. Acesta este caracterul speciei.