Dictatorul militar al României în anii războiului a fost dur criticat de către cei ce s-au ocupat cu scrisul și cu politica și s-a ajuns să fie definit drept criminal de război și executat în iunie 1946 pentru a se face pe placul celui care se numea Iosif Stalin, mare iubitor de fericirea oamenilor. Criticile au continuat din partea celor ce se numesc istorici și scriu, zic ei, mereu fără ură și părtinire. Alții au căzut în admirație profundă pentru cel ce a preluat puterea în septembrie 1940. Oare care să fie adevărul din punct de vedere economic?
Realitatea a fost că liderul de la București a fost condamnat de evoluția evenimentelor istorice să fie aliat cu Germania nazistă și aici nu pot fi comentarii. Politica economică pe care a inițiat-o a fost una deosebită în situația internațională dată de cursul luptelor. Generalul Ion Antonescu a luat decizia să importe cât mai multe produse industriale de la aliatul german, mărcile fiind simple hârtii în vreme de război. Această hotărâre a avut implicații interesante în agricultură, industria și transporturi.
Agricultura a fost un domeniu de activitate neglijat de clasa politică deoarece nu aducea gloria necesară obținerii de voturi și noile autorități au schimbat fața satului în limitele permise de importurile de armament și de materiale strategice. Dacă erau importate în anul 1938 3.800 t de mașini agricole din Germania, au fost aduse în anul 1941 10.500 t, ceea ce înseamnă un salt uriaș spre tehnologii superioare. S-a ajuns în 1942 chiar la 13.100 t. Au fost aduse și unelte agricole simple, saltul fiind de la 1.100 t în 1941 la 2.400 în 1942. România rurală avea un uriaș deficit de unelte din fier deoarece metalul era trimis către activități declarate mai productive și sfântul profit conta mereu în ochii lacomilor politicieni și afaceriști. Datele publicate de istoricul german Andreas Hillgruber au fost văzute de istoricii români, dar au fost lăsate să zacă prin arhive și a rămas teoria că dictatorul de la București a fost un bolnav ce trăia într-o lume proprie, ceva comparabil cu alți politicieni ai epocii.
Au venit la putere de pe tancurile sovietice comuniștii și au avut grijă să trimită peste Prut tot ceea ce n-au apucat oamenii lui Stalin să jefuiască în mod direct. Rămășițele din moștenirea interbelică au fost utilizate pentru a pune bazele industrializării în stil comunist.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 1/1938
