Aviația israeliană a lovit ținte în Siria deoarece trimiși ai Teheranului au adus armament unor grupări ce luptă împotriva statului definit drept sionist, politică permanentă dusă după 1979. Mai mult. Se face propagandă în vederea atragerii de lideri locali în favoarea mișcării șiite și astfel să se ajungă până la Marea Mediterană. Această realizare ar fi o îndeplinire a visului de aur de ajungerea în contact direct cu Israelul și să desfășoare operațiuni terestre în stilul ciocnirilor dintre religiile monoteiste, adică ar rezulta masacre fără milă și îndurare. Conducerea de la Teheran a cerut răzbunare și au fost lansate în noaptea de 13 spre 14 aprilie 2024 331 drone și rachete împotriva Tel Aviv-ului. Nu s-a ținut cont că mijloacele militare urmau să străbată spațiul aerian al statelor Irak și Iordania, ceea ce este absolut contrar legilor internaționale. Acestea nu au însă valoare în fața intereselor de tip religios. Apărarea antiaeriană combinată a țărilor din regiune și a aliaților occidentali a reușit să doboare aproape toate mijloacele militare și astfel nu s-a înregistrat decât o fetiță rănită. Este o realizare deosebită din moment ce armele zburătoare au fost programate să ajungă aproximativ în același timp și să copleșească apărarea antiaeriană a Israelului.
Aviația israeliană a lovit ținte în Siria deoarece trimiși ai Teheranului au adus armament unor grupări ce luptă împotriva statului definit drept sionist, politică permanentă dusă după 1979. Mai mult. Se face propagandă în vederea atragerii de lideri locali în favoarea mișcării șiite și astfel să se ajungă până la Marea Mediterană. Această realizare ar fi o îndeplinire a visului de aur de ajungerea în contact direct cu Israelul și să desfășoare operațiuni terestre în stilul ciocnirilor dintre religiile monoteiste, adică ar rezulta masacre fără milă și îndurare. Conducerea de la Teheran a cerut răzbunare și au fost lansate în noaptea de 13 spre 14 aprilie 2024 331 drone și rachete împotriva Tel Aviv-ului. Nu s-a ținut cont că mijloacele militare urmau să străbată spațiul aerian al statelor Irak și Iordania, ceea ce este absolut contrar legilor internaționale. Acestea nu au însă valoare în fața intereselor de tip religios. Apărarea antiaeriană combinată a țărilor din regiune și a aliaților occidentali a reușit să doboare aproape toate mijloacele militare și astfel nu s-a înregistrat decât o fetiță rănită. Este o realizare deosebită din moment ce armele zburătoare au fost programate să ajungă aproximativ în același timp și să copleșească apărarea antiaeriană a Israelului.
Conducătorii din spațiul actual al Iranului, Persia în trecut, au fost blestemați să fie sclavii ideii de imperiu și au fost declanșate războaie de amploare și la mari distanțe de bazele de aprovizionare, ceea ce genera cheltuieli deosebite și o epuizare din punct de vedere demografic. S-a dorit în secolul al VII-a d. HR. să fie cucerit chiar Imperiul bizantin și astfel să fie refăcută Persia din epoca de glorie a dinastiei Ahemenizilor. O puternică armată a străbătut Anatolia și a ajuns în fața Constantinopolului ce era asaltat de către avari și slavi. Zidurile au rezistat și perșii, specialiști în asediu, n-au putut să treacă Bosforul din cauza flotei bizantine. Sosirea unor escadre pentru forțarea barierei lichide s-a soldat cu un dezastru naval. A fost un eșec strategic complet și a trebuit să se poruncească retragerea spre regiunile fertile, bolile și atacurile bizantine afectând efectivele unităților militare ce se aflau în Anatolia. Agenții creștini au reușit să provoace s-o disensiuni între șah și generalii săi. A urmat contraofensiva bizantină condusă de împăratul Heraclius și oștile persane au suferit pierderi catastrofale pe teritoriul fostei Mesopotamii.
Lovitura bizantină a fost mortală pentru Persia sasanidă și statul n-a mai putut face față invadatorilor arabi. Oastea mândră de odinioară a fost spulberată în anul 642 în bătălia de la Nahavand și nu s-a mai putut realiza o rezistență coerentă împotriva invadatorilor semiți. Locuitorii au adoptat în timp religia învingătorilor și au uitat treptat cultura valoroasă a fostei civilizații. Au rămas însă ideile privind cucerirea teritoriilor învecinate în numele Islamului, considerat adevărat numai după interpretările iraniene.
Ideile ofensive au dus la războaie cumplit de lungi și de sângeroase cu Imperiul otoman, rezultatul final fiind decăderea ambelor puteri asiatice. Iranul actual, profitând de rezervele de petrol ce par inepuizabile, a dus o politică permanentă de expansiune, acțiune favorizată de creșterea demografică și de fanatismul religios. Ceea ce astăzi pare putere, mâine poată să aducă decăderea și dispariția imperiului religios.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
