Monumentele ecleziastice constituie o parte semnificativă a patrimoniului cultural al orașului Pitești, fiind valoroase din punct de vedere al picturii pe care o posedă, a arhitecturii și al rolului pe care l-au îndeplinit în istoria locală.
În orașul Pitești, încă din perioada medievală, clasele sociale reprezentate de boierime și breslele meșteșugărești au contribuit la evoluția vieții economice și politice, aducând un aport important și domeniului religios, prin construirea lăcașurilor de cult1. Bisericile oferă detalii semnificative privind evoluția Piteștilor, modul în care acestea au fost recondiționate arătând progresul pe care orașul l-a deținut la momentul respectiv.
În ceea ce privește însemnătatea urbanistică a orașului, semnificativă este biserica ce poartă hramul Sfântul Gheorghe care a fost construită din inițiativa domnitorului Constantin Șerban pe terenul ce făcea parte din proprietățile domnești, astfel încât prin intermediul acestei construcții, puterea domnească era simbolizată în mijlocul activităților de natură economică ce se desfășurau pe teritoriul Piteștilor2.
În partea de sud a orașului a fost construită în secolul al XVII-lea, Biserica Sfânta Treime. Aceasta a fost ctitorită de Ianache vistierul, dregătoria pe care Ianache o deținea fiind o caracteristică pe baza căreia să se poată afirma originea sa socială3.
În zona centrală a orașului a fost edificată în anul 1818 Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, care poartă numele ctitorului său Ioan Mavrodolu (cod LMI AG-II-a-B-13448), lăcaș de cult ce a fost ridicat pe locul în care fusese realizată în anul 1752 de Ene Cupețul o bisericuță de lemn4.
În partea de nord-est a Piteștilor au fost clădite trei biserici emblematice care au marcat istoria zonei respective și care au oferit date importante privind dezvoltarea ansamblul urban și anume Biserica Greci (cod LMI AG-II-a-A-13418), Biserica Maica Precista din Coastă (cod LMI AG-II-m-B-13417) și Biserica Sfânta Vineri (cod LMI AG-II-a-B-13440).
Arhitectura ecleziastică a fost reprezentată în Pitești de construcții semnificative și grandioase încă din perioada medievală, rezistenta lor în timp contribuind la îmbogățirea patrimoniului cultural istoric al orașului.
Referințe
1 Marius Remus Gherghina, Aspecte istorice privind lăcașurile de cult din Pitești, în „Restituiri”, 2012, nr.7, p. 36
2 Ibidem, p. 35.
3 Eugenia Greceanu, Ansamblul urban medieval Pitești, Pitești, Editura Paralela 45, 2007, p. 96.
4 Petre Popa, Silvestru Voinescu, Paul Dicu, Piteşti: Ghid de oraş, București, Editura Sport-Turism, 1985, p. 47.
Bibliografie
Gherghina, Marius Remus, Aspecte istorice privind lăcașurile de cult din Pitești, în “Restituiri”, 2012, nr.7.
Greceanu, Eugenia, Ansamblul urban medieval Pitești, Pitești, Editura Paralela 45, 2007.
Popa, Petre; Voinescu, Silvestru; Dicu, Paul, Piteşti: Ghid de oraş, București, Editura SportTurism, 1985.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
