Anul 1928. Politicienii francezi au considerat că graniţa cu Germania, ce avea o populaţie mai numeroasă şi o industrie puternică. nu este sigură şi trebuie fortificată, un centru de rezistenţă putând să tripleze forţa apărării. Linia Maginot, botezată astfel după iniţiatorul proiectului, trebuia să protejeze ţara de la frontiera cu Elveţia şi până la Marea Nordului. Autorităţile de la Paris au fost preocupate de zonele cele mai expuse, cele învecinate cu rivalul istoric, şi ofiţerii din trupele de geniu au fost obligaţi să realizeze un dispozitiv care să protejeze toate localităţile prin reţele de sârmă ghimpată şi focul încrucişat al mitralierelor. Iosif Vissarionovici Stalin a dorit şi el ceva asemănător. Specialiştii sovietici au avut ca misiune să realizeze o apărare impenetrabilă de la Marea Neagră la Marea Baltică şi forţă de muncă aveau suficientă în lagăre. Cazemate din beton armat pentru mitraliere şi tunuri au fost dispuse astfel încât să se protejeze reciproc. Nu s-a făcut rabat de la calitate în ambele cazuri şi lucrările erau capabile să reziste chiar la forţa bombelor nucleare. Deosebirea era însă mare la stilul în care au fost construite. Militarii francezi au comis o eroare de neiertat: au lungit dispozitivul pentru a proteja toate localităţile importante şi pentru a nu afecta viaţa oamenilor prin exproprieri stresante. Au fost obligaţi să folosească armament învechit din rezervele armatei în încercarea de acoperire a întregii frontiere şi de încadrare ăn fondurile acordate. Alta era situaţia în lagărul comunist. Iosif Stalin a decis că trebuie să existe raioanele fortificate în cele mai bune zone dinspre frontiera vestică. Nu mai contau satele oamenilor şi poliţia politică a intervenit în forţă. Militarul Hans Roth a ajuns să lupte în 1941 într-un sector şi a constatat că hărţile de care dispuneau erau complet inutile. Geniştii sovietici nimiciseră aşezările şi terenul era de nerecunoscut, vegetaţia şi mlaştinile fiind dominante în faţa sau în jurul punctelor de foc. Nici nu s-a pus vorba unui asalt frontal împotriva întregului sistem defensiv, ci germanii au trecut la o învăluire cu tancurile şi inamicul a fost silit să încerce o retragere. Nu s-a reuşit şi au fost luaţi 665.000 de prizonieri.
Comunismul a însemnat numai o politică brutală dusă în numele unor idei ordonate de cei presupus gânditori la Kremlin. A fost o tragedie ce s-a întins pe 74 de ani şi mulţi încă mai consideră că a fost ceva pozitiv pentru popoarele definite drept sovietice. Lumea capitalistă n-a aplicat metodele brutale ale comunismului, ideologie care ar fi trebuit să fie planetară şi veşnică. Capitaliştii francezi şi-au iubit populaţia şi ţara şi fortificaţiile au fost sacrificate pentru a apăra totul, ceea ce a lungit sistemul defensiv şi la fragilizat prin cererea de prea mulţi militari şi armament.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
