Generalul care a reușit să avanseze în ierarhia sovietică până lângă Stalin a lăsat un volum de memorii care a fost deosebit de citat de cei care au scris despre Al Doilea Război Mondial și afirmațiile publicate au fost considerate deosebit de prețioase pentru înțelegerea istoriei militare.
Mareșalul sovietic nu prea s-a omorât cu studiul în timpul vieții și lucrarea este prea documentată pentru a fi opera unui singur om, dar cartea trebuie citită deoarece rezolvă multe mituri din perioada interbelică prin informațiile oferite. Chiar dacă autorul nu și-a propus să rezolve această problemă, a reușit totuși să servească drept bază pentru teoria că industria perioadei 1929-1939 a funcționat din plin, chiar prea mult, și a afectat echilibrul în întreg sistemul economic mondial. Industria grea a fost în centrul atenției mediului de afaceri și comenzile au curs, contrar legendelor despre o prăbușire a nivelului producției.
Mareșalul Jukov povestește despre luptele din Manciuria anului 1939 și oferă la un moment dat detalii despre aprovizionarea trupelor sovietice aflate în contact cu diviziile japoneze. Au fost transportate pentru ofensiva de la Halhin-Gol 6.500 t de muniție de aviație și apărarea niponă a fost copleșită începând din 19 august 1939, data la care Stalin a dat ordinul de atac. Avioanele și mașinile terestre au avut asigurate 22.500 t de carburanți și lubrifianți pentru această operațiune ofensivă cu caracter limitat.
Se observă că economia sovietică a produs cele necesare unui război modern și produsele speciale au fost testate în micul experiment războinic. Au fost deplasate cele necesare avioanelor de la fabricile de muniții din regiunile europene și chiar aparatele de zbor au sosit cu trenul sau în zbor cât mai aproape de viitorul front, cel pe care Stalin îl dorea încheiat cât mai repede printr-o lovitură prin care să le demonstreze militarilor niponi că nu trebuie nici măcar să se gândească să atace Uniunea Sovietică în timp ce Armata Roșie o să fie ocupată în Europa.
Acest conflict din îndepărtata Manciurie demonstrează de ce după 1929 au fost înregistrate unele lipsuri pentru populația de rând și nu sistemul capitalist de producție a fost de vină pentru zisul marasm economic. Generalii sovietici au deplasat spre liniile japoneze un amestec de proiectile mai vechi cu modele noi pentru testare, dar cele mai multe arme și muniții erau concentrate în regiunile vestice ale lagărului socialist.
Marea Criză Economică n-a avut legătură cu viciile sistemului economic capitalist, dar savanților le-a plăcut ideea să critice bursa și băncile. În plus, comuniștii adorau teza defăimării uzinelor din lumea burgheză. A fost o colaborare perfectă de la distanță și, prin repetare timp de decenii, a apărut un nou adevăr științific, cel ce este promovat permanent prin școala universală.
Teza despre lipsa de activitate din fabricile perioadei 1929-1939 trebuie să dispară și numai bombele de aviație și cartușele speciale demonstrează că se lucra mult din punct de vedere cantitativ și nu se făcea rabat de la calitate. Nu era de glumit cu Stalin dacă i se raporta o proastă funcționare a munițiilor. Obsesia pentru tehnica militară a dus la o transformare a Uniunii Sovietice într-un templu al războiului și materiile prime au fost transformate în exces în mijloace de distrugere, ceea ce a dus la o nenorocire a populației din lagărul comunist. A fost afectată și economia din vaste regiuni ale planetei din cauza stilului comercial dus de Iosif Stalin.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
