Marea Depresiune ar fi început în SUA anului 1929 în urma prăbușirii afacerilor la bursă și efectele s-au simțit la nivel planetar până-n 1939. A stat la baza unui nou război mondial fără milă și îndurare. Prăpădul economic a fost analizat de istorici și de economiști de valoare, descrierile fiind numeroase. Se repetă mereu că au fost falimente, șomaj, scăderea nivelului de trai, sărăcie și sinucideri. Jurnaliștii au folosit cele mai dure formulări și politicienii au lansat programe de salvare și promisiuni frumoase. A fost identificat drept vinovat de nenorocire sistemul de producție capitalist și s-a mers înainte.
Realitatea a fost că Marea Criză Economică a fost o epocă de dezvoltare industrială în domenii avansate și deosebit de costisitoare. Cel mai interesant în epocă a fost avionul, cel ce promitea comprimarea distantelor în transportul de marfă și de pasageri. Statele erau mai puțin interesate de domeniu, dar se investea mult în cercetarea și producerea de tehnică militară de luptă. România avea un teritoriu extins și puternic fragmentat, ceea ce impunea dezvoltarea unei industrii care să limiteze importurile scumpe. Uzina din Brașov a apărut în anul 1925 și a început să livreze exemplare din modelul Potez XXV, un biplan francez ușor de întreținut și care putea să fie utilizat în recunoaștere aeriană, transport de curieri și corespondență și chiar atac la sol. Dispunea de bombe mici și de trei mitraliere ușoare. Au fost asamblate 208 sau 225 de unități în perioada 1927-1934. Fabrica SET București a fost chiar extinsă începând din 1931 pentru a face față cererilor. A livrat 123 de avioane SET-7 și 7K în perioada 1931-1938. Orașul București a mai avut din 1932 o uzină de avioane ce avea denumirea prescurtată de ICAR. Asambla avioane de transport, de acrobație și pentru raiduri aeriene. Erau realizate și planoare pentru inițierea în tainele zborului.
Apropierea războiului a dus la creșterea volumului comenzilor și s-a trecut la avioane militare performante în raport cu cele de antrenament. Au fost produse la Brașov 95 de PZL-11 și 25 de PZL 24, dar prototipul IAR-80 părea să fie deosebit de promițător în timpul zborurilor din 1939. Fabrica livra și exemplare din seria IAR-37 și 380 de exemplare au fost finisate începând din 1937.
Dezvoltarea aviației a impus sporirea numărului de aparate de antrenament. Au fost produse 385 de exemplare de Fleet-10G de origine americană, un biplan deosebit de ușor, 530 kg, și iertător cu elevii. A urmat modelul Nardi FN.305 din 1938, livrările până-n 1944 totalizând 124 de unități din cele 475 ale modelului italian.
Conducerea de la București a reușit să pună bazele unei industrii aeronautice împreună cu firme occidentale și puteau fi livrate avioane ușoare, dar din 1938 a început producția de avioane militare de prima linie. În plus, puteau fi modernizate sau reparate modelele existente. Au fost puse la punct tehnologii pentru producerea materiilor prime necesare fuzelajului și au fost cumpărate licențe de motoare din ce în ce mai puternice.
Dezvoltarea celor trei fabrici de producție aeronautică a fost un mare salt tehnologic în România interbelică și specialiștii români erau capabili să proiecteze propriile modele, inclusiv cele de top. Colaborarea cu firmele străine din domeniu permitea aducerea de echipamente performante. Întreaga industrie a fost practic demolată de către comuniști., Uniunea Sovietică fiind interesată să exploateze economia României prin livrări de armament, multe din cele furnizate fiind vechi și uzate.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
