Anul 1929 a fost cel în care a izbucnit fenomenul de recesiune în urma crahului bursei din New York. Evenimentele au fost povestite în detaliu de către specialiști și jurnaliști, cei care au subliniat că industria grea n-a primit comenzi și activitatea din construcții a fost practic oprită. A fost un prăpăd care a durat un deceniu și a dus la un nou război mondial. Povestea istoriografică este repetată de aproape un secol de cei specializați în cercetarea economică și în cea a trecutului.
Realitatea a fost că industria grea avea comenzi impresionante din partea politicienilor ce vorbeau permanent despre pace și dezarmare. Voturile se obțin ușor prin minciuni care sunt plăcute maselor de locuitori și votanți. Conducătorii statelor nu sunt bărbați adevărați dacă nu se interesează de domeniul militar și nu comandă armament puternic și-n cantități sporite.
Samuraii au fost desființați în secolul al XIX-lea ca o castă militară, dar spiritul fanatic a rămas în lumea liderilor japonezi. Firma Mitsubishi a început în 26 noiembrie 1929, la o lună după cutremurul financiar din New York, asamblarea portavionului Ryujo, un vapor ce putea să transporte 48 de aparate, și a fost gata de comisionare în 9 mai 1933. Nu producea ceva util și era un coșmar logistic pentru a întreține permanent 600 de marinari. Nava a fost asamblată exact în perioada definită drept clasică a crizei și n-a produs ceva util. Dimpotrivă. S-a trecut la o modernizare în vederea creșterii stabilității în timp de furtună și nici personalul n-a fost considerat suficient. S-a trecut la un echipaj compus din 934 de marinari.
Un portavion nu pare să fie capabil să afecteze economia unui stat sau dintr-o regiune. În realitate, uriașul aerodrom plutitor este o mașină dificil de proiectat și de construit. Nici întreținerea nu este simplă și ieftină. Fiecare cerc de putere din cadrul marilor puteri își dorea un astfel de mijloc de proiectare a forței la distanță, dar specialiștii din Franța, Italia, Uniunea Sovietică și Germania n-au reușit să dezvolte un proiect viabil înainte sau în timpul Războiului mondial. Liderii de la Tokyo au avut la dispoziție specialiști care au pus în metal poftele celor ce se doreau stăpâni peste apele Oceanului Pacific.
Amiralii de la Washington erau atenți la mișcările din Extremul Orient și a fost comandat un portavion ușor, mai ieftin și mai manevrabil decât cele provenite din cuirasate sau crucișătoare de bătălie. USS Ranger a fost comandat la 1 noiembrie 1930 și nici nu se resimțea la nivel înalt vreo problemă financiară. Chila a fost pusă la 26 septembrie 1931 și a fost primit în rândurile flotei la 4 iunie 1934. A apărut atunci când erau lipsuri un gigant metalic lung de 234,4 m și escadrilele de la bord ajungeau la un efectiv de 76 de avioane. Se mai puteau lua la bord încă zece exemplare pentru înlocuirea celor doborâte sau avariate grav. USS Ranger a fost comandat și asamblat exact în era de criză și a costat o avere. Șantierele navale primeau comenzi de armament deosebit și apoi industria trebuia să asigure dotarea cu avioane și tunuri de diferite calibre.
Se poate spune că două portavioane nu puteau afecta economia celor două mari puteri și istoricii conservatori nici n-au privit spre sectorul militar în interpretarea evenimentelor din perioada interbelică. Problema era că nu erau doar atât de puține în structura flotelor. Amiralii din US Navy aveau la dispoziție doi coloși denumiți USS Lexington și USS Saratoga.
Politicienii marilor puteri au început din 1926 o cursă a înarmărilor care a dus la epuizarea bugetelor prin dirijarea fondurilor spre mijloacele de distrugere. Prăbușirea afacerilor din sectorul civil putea să ducă la scăderea nivelului de trai. Afacerile mergeau bine pentru cei care prindeau valul accelerării economice spre o expansiune mondială.
Sursă imagine: Wikimedia Commons