Stă scris în cărțile de Istorie că a izbucnit în anul 1929 o recesiune mondială în urma prăbușirii bursei americane și că nu s-a mai făcut mare lucru prin economie, că a fost un marasm care a dus la tensiuni sociale și politice, rezultatul final fiind o nouă confruntare planetară. De vină a fost sistemul economic de tip capitalist și dezastrul n-a putut fi evitat prin eforturile politicienilor, nici măcar al celor ce se proclamau salvatori ai popoarelor. Fenomenul economic a fost descris pe larg de către istorici și economiști, fiecare autor găsind formulări cât mai dure pentru a descrie lipsa de realizări din perioada 1929-1939. Pozele despre marasmul social au fost căutate în presa timpului și multe au făcut carieră deoarece mulți cititori se uită mai mult pe imagini și nu prelucrează informația.
Se pare că mediul academic trebuie să trăiască în minciună și fiecare autor repetă ceea ce au spus înaintașii renumiți, doar goana după senzațional fiind cea care-i mână că mai realizeze câte o formulare cât mai șocantă, preluate apoi de presa ce vede peste tot crize și nenorociri. Datele statistice ale statelor din această perioadă demonstrează o situație complet diferită de ceea ce vor să inoculeze cu orice preț intelectualii. România era o țară apărută după Marea Unire din 1918 și era în plin avânt economic, ceea ce implica o uriașă cerere de fier. Au fost cumpărate 263.088 t de produse din rezistentul metal, dar în fiecare an erau prea puține produse pe piață. Dacă au fost ceva scăderi în 1931 și 1932, importurile au fost sporite an de an și s-a ajuns în 1938, definit cel mai bun din punct de vedere economic din perioada interbelică, la cumpărarea a 383.917 t de fier și produse din acest metal, mai mult decât în anul de referință. Rezervele de materie semifabricată au fost importante și în precedenții doi ani fuseseră importate 302.486 t și apoi 298.333 t. Industria locală avea nevoie de cât mai multă materie primă pentru prelucrare superioară și a fost sporită și producția locală. România trecea la producerea de locomotive din ce în ce mai grele și era nevoie de aliaje de înaltă calitate pentru a asigura durabilitatea mașinilor feroviare. Automotoare de tip Malaxa au circulat pe linii secundare până-n 2023. Au fost puse în șantier vapoare civile și militare din ce în ce mai performante. Se producea o schimbare la față în fabrici și fierul era căutat pentru transformare superioară.
Furnalele din întreaga lume au fumegat precum vulcanii în epoca de recesiune și a fost o activitate febrilă de creștere a producției. Au fost smulse din adâncuri cantități enorme de cărbune de calitate superioară și de minereu de fier. Munți de materie primă au ajuns oțel și apoi tot felul de mașini și lucrări în metal. Clădirile înghițeau din ce în ce mai mult material rezistent și creșteau pe verticală. Unele aveau chiar structura de rezistență numai din fier.
Nu se poate spune că a fost un marasm economic. Dimpotrivă. Perioada de după 1929 a fost de avânt pe meleagurile românești și s-a trecut la o dezvoltare a industriei grele care a făcut minuni chiar în condiții de război.
Istoricii și economiștii au mințit în mod îngrozitor că a fost un marasm economic la nivel planetar atunci când era progres industrial în cel mai vizibil mod și progresele tehnologice erau uimitoare.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
