Se știe din orice carte de Istorie contemporană că în anul 1929 a izbucnit în SUA o recesiune din cauza prăbușirii afacerilor la bursă și a fost cea mai mare catastrofă a sistemului capitalist de producție. Fenomenul s-a extins la nivel planetar și n-a putut să fie oprit de elitele timpului. Au încercat, dar puterile le erau prea slabe. Activitatea din construcții a fost practic oprită și orașele ridicate în jurul uzinelor industriei grele au suferit masiv din cauza lipsei comenzilor. Probleme mari erau și la capitolele transporturi, minerit și agricultură. Era un rău universal și din acesta a rezultat un nou război mondial.
Adevărul este greu de scris de către istorici, dornici să respecte indicațiile umor centre de putere și să trăiască din ce în ce mai bine. Alți specialiști sunt obișnuiți să obișnuiți să cosmetizeze ceea ce au scris specialiști renumiți din trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat.
Politicienii epocii nu prea ardeau de dorința să asigure fericirea oamenilor. Dimpotrivă. Pregăteau cele mai mari și mai neplăcute surprize popoarelor pe care le conduceau și celor vecine. Iosif Stalin se afla în cea mai grea situație: trebuia să cucerească întreaga planetă și avea nevoie de armament de cea mai bună calitate și în cele mai mari calități.
Un model de gură de foc simplă și puternică a fost aruncatorul de mine calibrul 107 mm, model 1938. Avea o masă de 170 kg și putea să trimită la peste șase kilometri proiectile de 8 sau 9,1 kg, suficiente pentru a anihila adăposturi de campanie. Blindatele ușoare nu erau în siguranță în fața bombelor ce picau din cer. Chiar și schijele erau periculoase pentru armurile subțiri. Au fost realizate 200 de exemplare în anul 1939 și arma a dat satisfacție. Era deosebit de utilă pentru executarea de bombardamente în vederea zdrobirii primelor poziții defensive și compensa precizia prin cantitatea de proiectile lansate în timp scurt.
Un istoric conservator va spune că nu afectau economia 200 de guri de foc, dar acestea aveau nevoie de un mijloc de tracțiune mecanizat și de unul pentru deplasarea muniției. Uniunea Sovietică era mare și cu o economie în plin avânt. Se aflau în dotarea trupelor 500 de mortiere livrate în 1939 și fiecare a ajuns la o masă de 477 kg. În paralel, s-a trecut la fabricarea muniției ce cântarea 16 kg. O astfel de bombă era devastatoare în momentul atingerii unei ținte. Nu exista vreo mare putere care să dispună de o astfel de forță mobilă de distrugere.
Marea Criză Economică a fost dezvoltată de către politicieni, cei obsedați de obținerea de putere cu orice preț în vederea atingerii obiectivelor ideologice ce nu aveau vreo legătură cu realitatea și cu nevoile oamenilor.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
