Se știe că din octombrie 1929 a pornit o puternică recesiune după prăbușirea bursei din New York și toată planeta a fost afectată de valul nimicitor timp de un deceniu. A fost un marasm economic ce a provocat creșterea tensiunilor politice și rezultatul final a fost un nou pârjol universal.
Realitatea a fost complet diferită de ceea ce au inoculat jurnaliștii și istoricii timp de decenii și cazul Uniunii Sovietice este cel ce explică fenomenele din epocă.
Iosif Stalin a ordonat și legiuni de specialiști au început să construiască tancul mediu denumit T-28. Era o mașină blindată ce dispunea de un tun de calibrul 76,2 mm și de patru mitraliere de 7,62 mm pentru a putea fi forțate pozițiile defensive inamice. A început munca de asamblare din 1932 și s-a încheiat producția în 1941 cu ultimele 13 exemplare. Au fost în total 503 unități și blindajul frontal era gros de 30 mm.
Mașina sovietică n-a fost prezentată de istorici drept o valoare militară, dar dispunea de tun puternic pentru un tanc și care putea ataca ținte în orice direcție. În plus, toate tancurile dispuneau de aparatură radio în vederea coordonării acțiunilor ofensive. Era un adevărat lux în epocă aparatura electronică.
Industria sovietică a reușit să asambleze 503 tancuri T-28 și se vede că nu era recesiune în epocă. Marea Britanie a intrat în Al Doilea Război Mondial folosind în special tunuri de calibrul 40 mm. Nici Germania nu stătea mai bine din moment ce principalele tancuri foloseau tunuri de calibrul 37 mm, similare în performanțe cu piesele anticar din dotarea infanteriei. Armura era mai mult decât uimitoare și implica mult oțel de calitate, grosimea acesteia ajungând la 60 mm după Războiul de Iarnă. Nu se făcea economie în metalurgie pentru tancuri.
Popoarele vecine Uniunii Sovietice, inclusiv Japonia, stăteau deosebit de modest în ceea ce privește tehnica blindată, dar Stalin a avut grijă să asigure nevoile Armatei Roșii cu mijloace motorizate atunci când se zice că era recesiune. Conducerea de la Kremlin asigura exploatarea minereuri de fier și a cărbunelui, transportarea materiilor prime la furnal și apoi modelarea oțelului până la nivel de tanc. Era un stres la care era supusă economia socialistă și era normal să existe lipsuri.
Industrializarea forțată a fost inițiată de Iosif Stalin în 1927 si au fost dezvoltate programe de înarmare cu ajutorul fabricilor vechi, dar rezultatele nu erau satisfăcătoare și tehnica precum T-18 era mai mult de antrenament pentru muncitori și militari. Statul a trebuit să investească masiv în cercetare, licențe și uzine până când au fost obținute tancuri precum T-28.
Imperiul roșu se pregătea de revoluția mondială și industria furniza instrumentele necesare unei ofensive de amploare. Conducătorii din epocă au fost bolnavi de putere și deciziile luate au dus la sărăcie și apoi la război.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
