Primul Război Mondial demonstrase că aparatele de zbor nu mai sunt simple jucării bune doar pentru recunoaşteri şi dirijarea focului artileriei. Progresele tehnologice le-au făcut capabile să întreprindă acţiuni de bombardament împotriva oraşelor industriale şi capacitatea de transport a crescut prin mărirea încărcăturii ofensive şi prin sporirea autonomiei de zbor. Giganţii aerului erau deosebit de costisitori şi doborârea lor era o prioritate pentru inamici. Avioanele de vânătoare au fost perfecţionate permanent şi au devenit complet metalice pentru a avea forme cât mai aerodinamice şi rezistente la viteze mari. A fost îmbunătăţită şi apărarea antiaeriană prin dotarea cu tunuri având proiectile cu mare viteză iniţială şi cadenţa a fost sporită.
Bombardierele grele nu se dovedeau invulnerabile la focul apărătorilor doar prin masa de fortăreaţă şi au fost dotate cu mitraliere pentru o ripostă cât mai eficace. Un Dornier Do-17 sau un Junkers Ju-88 dispuneau de câte şase mitraliere de calibrul 7,92 mm. Ceva mai bine stătea Heinkel He-111 H-6, cele cinci arme automate uşoare fiind sprijinite de un tun de calibrul 20 mm. RAF avea de înfruntat temutele aparate de vânătoare germane şi industria a livrat bombardierele AvroLancasterce dispuneau de câte magazii în care intrau peste şase tone de bombe. O astfel de bijuterie aeriană costa deosebit de mult şi au fost acordate pentru defensivă câte opt mitraliere de calibrul 7,7 mm. Cum acţiunile se desfăşurau în condiţii de noapte, protecţia putea să fie suficientă.
Conducerea de la Washington a fost de cu totul altă părere. Bombardierele strategice au primit de la început mitraliere de calibrul 12,7 mm şi un B-24Liberatorputea să ajungă la 10 astfel de arme automate. Orice glonţ de 48,5 grame era suficient de penetrant pentru a produce avarii sau răni grave. Cum muniţia era standardizată, nici nu s-a mai introdus varianta explozivă. O ploaie de gloanţe era suficientă pentru a tăia pofta de acţiune a piloţilor inamici. Dacă bombardierele veneau şi-n formaţie, un potop de oţel s-ar fi îndreptat spre ţintele mobile şi numai viteza şi norocul îi mai fereau pe piloţii din Luftwaffe.
Mitralierele de calibrul 12,7 mm au fost cele care au asigurat victoria în luptele aeriene şi se aflau montate şi pe avioanele de vânătoare. Au rămas în uz şi astăzi pe elicoptere, nave, maşini blindate şi în rândurile infanteriei.
Sursă imagine:Wikimedia Commons
