Anul 1965 a adus o mare nenorocire pentru mișcarea comunistă prin dispariția celui care a dominat partidul de extrema stângă timp de două decenii. A apărut zvonul că marele lider s-ar fi prăpădit iradiat de sovietici, dar aceasta nu era o problemă pentru locuitori din moment ce oricum era doar omul centrului străin de putere.
Mulți istorici de după 1989 au început să caute ceva pozitiv în domnia celui adus la putere de către tancurile sovietice și au identificat semne de distanțare de Moscova după 1958, adică după retragerea trupelor sovietice din România comunistă, și astfel s-a ajuns la concluzia că a existat un național-comunism în spațiul românesc. Ideea a fost inoculată prin manualele elevilor și promovată în mod insistent de către un minister ce nu poate să schimbe programa timp de decenii.
Realitatea a fost că Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost unul din cei mai supuși și fanatici satrapi puși la putere din 1945. A avut un singur talent: a știut să facă totul pe gustul stăpânilor de la Kremlin și să rămână la putere. N-a făcut ceva bun pentru neamul românesc, ci totul a fost sacrificat pentru mișcarea totalitară, cea care era ridicată pe fanteziile unui om din secolul al XIX-lea.
A avut grijă să elimine tot ceea ce avea legătură cu epoca burgheză și s-a dus un război crâncen împotriva a ceea ce se poate numi elită conducătoare a neamului românesc. Au fost umplute cu oameni de valoare închisori și lagăre de concentrare și exterminare. Teroarea s-a intensificat și după moartea lui Stalin și s-a menținut până-n 1964. Au fost făcute experimente cumplite, cel mai cumplit fiind cel ce implica reeducarea prin tortură în celulele temniței de la Pitești.
A reușit să conducă o politică de distrugere a tot ceea ce era frumos și moral, mizeria trădării și a cruzimii ieșind la lumină din povestirile celor care au trecut prin infernul de la Pitești. Mai mult. A patronat procesul de inversare a valorilor din întreaga patrie socialistă. Dacă un geniu precum Gheorghe Brătianu a fost ucis în temnița de la Sighet în 1953, statul comunist promova persoane cu patru clase precum Nicolae Ceaușescu și acesta a luat măsuri până-n decembrie 1989. A fost un dezastru pentru progresul intelectual al locuitorilor din spațiul controlat de la București și s-a produs astfel o sterilizare intelectuală.
Regimul de la București a făcut totul împotriva culturii române și au fost înlocuiți oamenii de valoare din sistemul de educație și din institute de cultură. Oamenii regimului, din cele mai de jos categorii sociale, au fost promovați drept mari specialiști. Au fost rupte legăturile cu Occidentul și cărțile au fost interzise și arse. Un lung Index a fost redactat pentru a se realiza epurarea bibliotecilor și exemplarele rămase au fost puse sub cheie.
A fost dus un război împotriva întregului popor român pentru distrugerea proprietății private și s-a început cu cei care aveau mai multă avere. Comisiile de inventariere au intrat în casele celor înstăriți din mediul rural și au reușit să confiște chiar și ciorapii rupți ai celor definiți drept chiaburi și moșieri. Au fost făcute naționalizarea și colectivizarea în vederea realizării egalizării oamenilor în cea mai pură sărăcie.
Bogățiile țării au fost oferite prin tot felul de tertipuri Uniunii Sovietice și s-a ajuns în 1947 la un mare măcel prin înfometare în partea de est a României. N-au fost permise importuri și s-a pierit in masă, așa cum se întâmpla și dincolo de Prut. Neamul românesc a fost adus în pragul exterminării prin măsurile luate de autoritățile dominate de comuniști. Uniunea Sovietică a jefuit cum a vrut resursele țării și cel mai bun minereu de uraniu a dispărut undeva în est. A fost un alt tezaur care a trecut peste Prut.
Regimul condus de Dej a trecut la o dezvoltare a industriei și unii specialiști și masele sunt încântate că erau asigurate locuri de muncă. În realitate, fabricile au fost ridicate în stil stalinist, ceea ce înseamnă că erau concepute pentru producția de armament, cel ce era necesar pentru revoluția mondială sau cucerirea întregului Pământ în numele comunismului. Au fost cumpărate și mase de tancuri de tip T-34 și avioane cu reacție de tip MiG-15. Apoi au fost aduse modele mai noi și la prețurile cerute de către Moscova, cea dornică să obțină câștiguri mari prin exploatarea popoarelor din Europa de Est. Erau acceptate mașini uzate moral și fizic, dar care erau plătite deosebit de scump. Armata a fost transformată într-un instrument al revoluției mondiale de către Emil Bodnăraș și au fost redactate planuri privind trimiterea militarilor pe front împotriva Greciei sau Turciei. Alte documente secrete prevedeau ofensive spre vestul Europei și se știe că strategia militară sovietică nu punea preț pe viețile luptătorilor de orice grad.
Gheorghe Gheorghiu-Dej n-a făcut ceva pozitiv pentru neamul românesc și a reușit performanța să transforme România într-un mare lagăr de concentrare, grănicerii fiind cu cartușul ucigător pregătit în permanență. Cei care încercau să plece din lagăr în mod ilegal erau împușcați fără milă și astfel de crime s-au produs până-n decembrie 1989.
Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost unul dintre cei mai mari dușmani ai neamului românesc și a făcut totul împotriva locuitorilor de la nord de Dunăre în numele unei ideologii ce era complet ruptă de realitate și se demonstrase de multă vreme că era utopică și asasină. Din păcate, liderul comunist a fost un adevărat fanatic al mișcării și a depus eforturi susținute în vederea formării omului nou. A rupt România de lumea occidentală și a aruncat-o în Asia și Africa. În plus, a realizat și o prăbușire în trecut prin aplicarea cu înverșunare a ideilor cultivate de Stalin.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 30/1961