România era un stat cu un potențial agricol deosebit, dar necesarul de utilaje și unelte nu putea fi acoperit numai din producția internă, mai ales că tehnologiile evoluau deosebit de rapid în industria mondială. Progresul putea să fie asigurat numai prin importuri și un furnizor interesat de piața din Carpați era Germania, stat ce dispunea de un potențial industrial deosebit și avea nevoie de debușee pentru a desface cât mai rapid mărfurile. Banul trebuie să circule rapid în economie.
Au fost cumpărate în anul 1937 2.900 t de mașini agricole, dar clienții erau nemulțumiți cu astfel de achiziții și au sosit în 1938, cel mai bun an pentru economia românească, 3.800 t de produse bune. Ogoarele erau prea vaste pentru a fi acoperite prin aceste achiziții și au mai sosit 3.800 t în anul următor. Au fost cumpărate și 1.000 t de unelte agricole mai simple. Foamea de fier în spațiul românesc era deosebit de mare și nu putea fi satisfăcută nici măcar prin importuri. Epoca în care se spunea că plugul s-a rupt într-un os de râmă trebuia să rămână de domeniul istoriei.
A sosit Al Doilea Război Mondial și procesul de dezvoltare a fost deturnat în favoarea industriei cu caracter militar, fierul fiind inclus în armele din ce în ce mai multe și mai puternice. Munițiile erau cel mai mare dușman al metalelor și statele nu făceau economie în domeniu.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 2/1938
