Al Doilea Război Mondial s-a încheiat în luna mai a anului 1945 și se putea trece la munca de refacere și de dezvoltare a unui continent bombardat intensiv cu aviația și cu tunurile.
Conducerea de la Moscova se considera cea mai avansată din lume și cea care putea să aducă fericirea maselor populare prin aplicarea celor mai științifice idei economice, cele ce porneau din gândirea tovarășului Iosif Vissarionovici Stalin, unicul cunoscător al ideologiei promovate de către Karl Marx și Lenin. Ar fi trebuit să curgă numai lapte și miere în teritoriul dintre Prut și Nistru, dar în anul 1947 locuitorii din regiune suportau o foamete cumplită după ce bruma de recoltă din secetosul 1946 a fost confiscată de autoritățile comuniste. Au fost înregistrate în luna aprilie 15.034 de victime de toate vârstele și foamea ducea la cazuri de canibalism.
Autoritățile centrale cunoșteau situația din teren, dar nu făceau ceva în vederea asigurării aprovizionării magazinelor, numai statul fiind distribuitor de alimente. Au fost informate de către comuniștii de la Chișinău, dar n-a contat ceva. Erau locuitorii atașați prea mult de România și trebuia oferită o lecție despre ce se poate întâmpla dacă nu se ascultă de ordinele de partid și de stat.
Moartea locuitorilor a fost provocată numai de măsurile ordonate de Stalin și executate de cei din subordine. Au fost în aprilie 1946 4.886 de morți din toate cauzele, ceea ce înseamnă că au fost de peste trei ori mai multe victime decât atunci când a fost ceva mâncare. Kremlinul a fost vinovat de dezastrul alimentar și datele culese de istoricul Valeriu Pasat provin chiar din surse comuniste.
A fost o crimă împotriva umanității și a neamului românesc. Atât pot conducătorii totalitari.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
