Manualele de Istorie sunt considerate de cei ce fac pregătire intensivă cu elevii pentru examenul de bacalaureat și pentru o cariera de polițist drept adevăruri absolute și sunt repetate informațiile până când sunt înmagazinate în creierul tinerilor. Nici nu contează că sunt pline de interpretări eronate. Se merge înainte cu studiul după norme complet nepedagogice.
O informație prin care tinerii sunt manipulați perfect de către autorități și de către specialiști este cea prin care se spune că nazismul este o ideologie de extrema dreaptă. Afirmația este un bun științific absolut și este asimilată ca atare. Tinerii nici nu vor să audă de logica științifică și rămân la tocirea manualelor.
Termenul de extrema dreaptă este definit drept negativ și nazismul cu renumitele lagăre de concentrare și exterminare este cel mai bun exemplu despre ceea ce poate să facă un partid unic. Puțini sunt cei ce vor să deschidă ochii și, mai ales, mintea. Viața este prea scurtă pentru a mai pierde timpul cu gândirea rațională. Limba germană are cuvinte lungi, greu de pronunțat și de reținut. Ziariștii și istoricii occidentali au preferat o variantă scurtă și clară și astfel a apărut termenul de nazism. S-a lipit eticheta de extrema dreaptă și istoria a fost scrisă.
Dacă are cineva răbdare să citească mai mult, află că prescurtarea vine de la național-socialism. Adolf Hitler avea un cult pentru steagul roșu și pentru sărbătorirea zilei de 1 Mai. Acestea erau simboluri evidente ale mișcărilor de stânga și de extrema stângă. De ce nu se spune adevărul? Este greu pentru grupările socialiste să recunoască faptul că sunt de aceeași orientare cu gruparea dominată de zvastica. Ar fi imposibil de acceptat de lumea bolșevică faptul că nazismul a fost de aceeași parte a eșichierului politic. Kremlinul luptă și astăzi împotriva nazismului prin Ucraina, dar acest conflict a fost unul între două variante ale unui curent politic bazat pe ura profundă a maselor și care distrugea individul în favoarea unor mase fără gândire proprie.
Teroarea folosită de Hitler s-a oprit intr-un punct care favorizează ascunderea adevăratei origini a ideologiei naziste: problema averii. Liderul de la Berlin n-a mers pe calea distrugerii proprietății private în stil bolșevic. I-a lăsat pe oameni să strângă avere cu condiția să slujească partidul unic. Autoritățile aveau grijă să confiște bunurile evreilor sau ale condamnaților, dar nu era o politică sistematică în stil Stalin. Cum armatele germane au cucerit teritorii vaste, se putea trece chiar la acumularea de bunuri pentru supraoameni și stat.
Nazismul a fost o aripă a socialismului în care au fost introduse principii ale naționalismului. Comunismul a fost o altă față odioasă, cea care milita pentru internaționalism. Ambele curente erau agresive și a fost absolut ferească implicarea într-un război devastator. Ura feroce a rezultat tocmai din faptul că erau pe aceeași linie și nu de orientări opuse.
Oare cât timp va mai trece până când se va spune și scrie adevărul?
Sursă imagine: Picryl
