Secolul al XIX-lea a adus o accelerare a revoluției industriale, traiul patriarhal, liniștit, specific mediului rural fiind înlocuit cu ritmul trepidant din fabricile poluante. Omul se închina noului zeu dominant, temutul capital. Orașul de pe malul Argeșului a fost atins de evoluția mondială în anul 1872, adică atunci când a fost inaugurată gara. Trenul conecta urbea la piața globală și a concurenței acerbe pentru piețe de desfacere. Localitatea argeșeană era nepregătită pentru această competiție și avea prea puțini locuitori pentru a se putea impune în vreun domeniu. Existau doar 10.949 de persoane, dar bărbați, principala forță de muncă, erau numai 4.551 (41,56%). Nici la capitolul știutori de carte nu se stătea prea bine. Chiar dacă obligativitatea învățământului primar data de pe timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1864), procentul celor ce deslușeau slovele cărților abia atingea 44,67%. Această situație pare firească din moment ce banii erau investiți, după cum spune o altă statistică publicată de către Teodor Mavrodin, în cele 61 de cârciumi existente în așezarea principală a județului Argeș. Cum nici Roma n-a fost ridicată într-o singură zi, orașul avea perspective frumoase de dezvoltare și o piață internă de cucerit.
Sursă imagine: Bucureștii Vechi și Noi
