Istoria este cea mai importantă materie școlară deoarece oferă numeroase lecții utile pentru a nu se mai repeta greșelile comise de înaintașii ce nu aveau prea multă știință de carte sau cădeau pradă instinctelor primitive. Din păcate, au fost compuse într-un stil alambicat și plin de date ce au un rol esențial în a îndepărta simpatia elevilor de la o disciplină pe care mulți o văd lipsită de utilitate. Datele introduse în exces în manualele alternative au devenit o mană cerească pentru meditatorii ce formează valurile de candidați pentru completarea aparatului M.A.I. cu personal instruit superior. Subiectele sunt astfel concepute încât materia este parcursă rând cu rând în stil pur medieval, ceea ce generează o uzare a creierului. Nici nu se mai pune problema ca un candidat să gândească logic și creativ. Dacă roboții încep să raționeze, meditatorii spun clar că ei reproduc numai ceea ce susțin manualele rezultate din indicațiile unor birocrați acum aproape două decenii. Știința a progresat, dar n-a pătruns până la masele de tineri, cei ce reprezintă viitorul. Dacă se repetă prea multe minciuni, s-ar putea să reprezinte deja trecutul mort.
Elevii sunt învățați că în anul 1964 conducerea României populare a dat dovadă de un mare act de eroism și a respins chiar cu agresivitate Planul Valev al Moscovei, ceea ce Bgaria n-ar fi îndrăznit. Se spune că se dorea transformarea statului comunist într-un grânar al lagărului socialist sau chiar s-a plănuit dezmembrarea țării după ideea realizării de raioane și astfel economia planificată să dea rezultate superioare, ceva în stilul colaborării în cadrul Comunității Economice Europene. Gheorghe Gheorghiu-Dej devine astfel un personaj pozitiv prin derusificare și respingerea planurilor lui Valev. N-a fost de mirare că a apărut și legenda că a murit în urma expunerii la radiații, practică existentă în arsenalul serviciilor secrete sovietice. Dacă manualul spune, elevii încep să creadă că Moscova a vrut răul poporului român și a apărut un adevărat cavaler care a respins toate atacurile cu o mânie proletară.
Trebuie să fie foarte clar că toată discuția în jurul zisului Plan Valev a fost o oribilă mistificare a ceea ce a redactat Emil Borisovici Valev. Dacă ar fi scris despre transformarea României sudice în grânar ar fi încălcat principiile ideologiei marxiste și putea să ajungă să analizeze economia la aer curat în Kolîma. Specialistul sovietic a rămas în continuare la Universitatea Lomonosov din Moscova. Ideea principală a studiului cuprindea calea industrializării României de la sud de Carpați și aceasta urma să se facă în jurul giganticului combinat metalurgic de la Galați, o copie la nivel de idee a celui de la Magnitogorsk. Nu se discută nimic în text despre celelalte centre metalurgice ce nu se aflau în zona geografică analizată. Se considera că de la Galați vor rezulta anual patru milioane de tone de oțel și acestea urmau să fie folosite în industria constructoare de mașini, cele mai mari consumatoare fiind vapoarele ce urmau să fie asamblate la Galați. Ar rezulta din text că este vorba numai despre oțel dar economia are nevoie de fier moale și de fontă. Dacă aceste variante de aliaj fier – carbon sunt luate separat, producția putea să fie și mai mare.
Este adevărat că se vorbește ceva și despre agricultură, ceea ce era absolut normal în cazul unui studiu economic serios. Valev a scris clar că este absolut necesară dezvoltarea unei agriculturi intensive pe baza irigațiilor, ceea ce deja autoritățile comuniste de la București inițiaseră deja. Programele erau încetinite de complexitatea rețelelor de canale și de lipsa energiei electrice. Pompele erau mari consumatoare de energie și se impunea construirea de hidrocentrale și de termocentrale pentru a putea trimite apa spre ogoarele arse de razele solare nemiloase. Produsele câmpurilor urmau să fie repede strânse și prelucrate pentru trimiterea spre centrele urbane și spre alte regiuni din România și la export. E. B. Valev nu dezvoltă pe larg ideile, dar se subînțelege că industria constructoare de mașini era obligată să livreze tractoare și utilaje agricole din metal. Industria chimică trebuia să dea agriculturii îngrășăminte pe bază de azot, fosfor și potasiu. Erbicidele și insecticidele erau la modă pentru distrugerea dăunătorilor. Agricultura trebuia electrificată pentru a putea avea pompele puternice. Agricultura înseamnă o industrie alimentară cu un număr sporit de angajați direct în regiunile de producere. Nu este rentabil să ridici o fabrică de ulei în București și să transporți semințele de floarea-soarelui zeci sau sute de kilometri. Chiar mai complicat era în cazul sfeclei de zahăr și numai cu trenul se ducea marfa în centrele de prelucrare. Industria alimentară, definită drept un fel de Cenușăreasă a economiei socialiste avea mari cereri de energie, mijloace de transport, ambalaje, etichete de calitate superioară, capace metalice și de utilaje de prelucrare a materiei prime. Dezvoltarea agriculturii în mod serios atrăgea resursele întregii economii socialiste, dar această situație nu era de dorit. A fost absolut normal să nu se găsească sticle pentru produsele lichide și legumele să fie oferite vrac și nespălate. Cartofii erau de multe ori greu de deosebit de pământ.
Specialistul sovietic de origine bulgară a scris despre exact ceea ce se construia deja și doar a venit cu câteva păreri personale. A avut grijă să formuleze totul în cel mai pur stil comunist și nu și-a închipuit ce atacuri o să suporte din partea politrucilor de la București. Este un caz tipic de linșaj mediatic în stil stalinist și se vede că minciuna incredibilă a prins pentru că autorii de manuale n-au mers la textul tradus în 1964. Ar fi văzut acolo că textul original conține ceva și comentariile n-au vreo urmă de legătură cu realitatea. Manipularea s-a încheiat după înlăturarea lui Nikita Hrușciov și a fost clar că Marea vitejie a fost doar o mascaradă prin care să se demonstreze că oamenii sunt nemulțumiți de teoriile liderului de la Kremlin și a fost aleasă o victimă lipsită de importanță. Este posibil ca astfel de acțiuni să fi fost declanșate și-n celelalte state socialiste, dar Brejnev a avut legături cu comuniștii de la București și a profitat de situație.
Afacerea s-a stins în octombrie 1964 și a fost redescoperită după 1989 drept o dovadă a unei urme de patriotism în activitatea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Cum nu s-a citit textul lui Valev, informațiile au tins să devină adevăr științific pe fondul unei antipatii profunde față de fostul imperiu roșu. Fiecare autor a mai adăugat câte ceva și astfel minciuna gogonată a ajuns credibilă și Costin Murgescu a fost definit ca un mare economist național. Cariera i-a fost lansată prin astfel de acțiuni de manipulare a maselor.
Orice profesor de Istorie trebuie să spună clar că ocupația comunistă din perioada 1940 – 1989 a fost o uriașă crimă împotriva neamului românesc și că totul s-a făcut din dorința atingerii unor obiective plăcute centrului de putere de la Moscova. Interpretările istorice despre Problema Valev a istoriografiei naționale trebuie să fie schimbate pentru a șterge această rușine intelectuală. Din păcate, apar aceste povești în tezele elevilor în cadrul Examenului de bacalaureat și ideile persistă în mintea celor ce n-au timp și nici nu vor să aprofundeze știința numită Istorie.
N-a existat ceva cu adevărat patriotic în politicile comuniștilor ziși români.
Sursă imagine: Historia