Cărțile de istorie contemporană, manualele și vastul spațiu virtual sunt pline de date despre modul violent în care conducerea de la București, personal tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, a luat poziție împotriva tezelor economice incluse în ceea ce astăzi se numește Planul Valev. România risca să devină o țară agrară și chiar să se destrame dacă s-ar fi pus în practică ideile venite de la centrul de putere moscovit. A fost necesară această faptă de vitejie a celui ce stăpânea statul din 1945 pentru ca să se obțină o distanțare de linia politică impusă de Kremlin, un fel de „Independență „ în concepția unor autori contemporani.
Teoria a fost rostogolită intens de cei ce doresc glorie cu orice preț și senzaționalul vinde bine orice publicație sau generează faimă. Un document din 25 iulie 1964, publicat încă din anul 2009, vine să demonteze mitul că a existat vreo opunere la planurile puternicul vecin ideologic de peste Prut. Autoritățile militare de la București cereau aprobarea partidului unic pentru participarea la o mare aplicație în Bulgaria. Urmau să fie trimise importante efective umane și materiale pentru a se realiza exerciții împreună cu trupe bulgare și sovietice, strategia comunistă prevăzând mari acțiuni ofensive împotriva Turciei și Greciei pe acest flanc sudic. România urma să participe cu 24 de tancuri, 6 Su-76, 9 tunuri antitanc de calibrul 57 mm, 15 aruncătoare de mine, 24 de avioane, 4 vedete torpiloare și 434 de alte mașini militare.
Activitatea a avut loc în perioada 15 – 20 septembrie 1964 și autoritățile de la Sofia au invitat să asiste din partea României populare pe ministrul Forțelor Armate, adjunctul Forțelor Armate și pe secretarul Consiliului Politic Superior al Forțelor Armate, cel ce era politrucul-șef ce teroriza militarii cu ideile doctrinei impuse în 1945. A fost propus spre participare și viceamiralul Grigore Marteș deoarece exista și o componentă navală a exercițiului.
Aplicația a avut loc și a decurs ca și cum nimic nu s-ar fi desfășurat în jurul Planului Valev. N-a existat vreo urmă de opunere la un astfel de joc militar ce nu avea pic de legătură cu fericirea și apărarea poporului român.
Este evident că n-a existat vreo opunere la planurile Moscovei și zisa opoziție a fost doar o atitudine a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej împotriva lui Nikita Hrușciov și în favoarea grupării Brejnev. Tot teatrul ieftin cu Valev a încetat după lovitura de stat de la Kremlin din 14 octombrie 1964. Nicolae Ceaușescu n-a suflat o vorbă despre lupta împotriva articolului lui Valev. Dimpotrivă. A trecut la punerea lui în practică după principiile stabilite de Stalin. Oare cât timp istoricii și profesorii vor mai repeta poveștile despre vitejia celui care a umplut țara de lagăre și închisori?
Sursă imagine: Ziarul de Olt
