Anul 1929 a fost cel în care a început Marea Criză Economică și a fost un prăpăd la nivel universal. Totul s-a prăbușit și nivelul de trai a ajuns catastrofal de scăzut. Activitatea din industrie s-a prăbușit și, normal, s-a produs un dezastru în marile orașe, cele în care construcțiile au fost practic oprite. A fost un rău universal pe care elitele timpului n-au reușit să-l limiteze sau să-l transforme în progres. Se mergea din rău în mai rău.
Anuarul statistic al României publicat în 1940 surprinde o activitate înfloritoare în domeniul mineritului și metalele obținute erau prelucrate în fabricile ce se deschideau peste tot prin țară. Plumbul, un metal renumit pentru toxicitate, era considerat deosebit de util prin realizarea de tablă plumbuită, vopsea specială sau de muniție militară. Au fost obținute 655.384 kg de metal din minereuri în anul 1926, o epocă de înflorire economică. Ar fi trebuit să se înregistreze o scădere a producției, dar în 1930 au fost obținute 984.312 t. Era primul an complet de recesiune și este interesant de precizat că în1929 producția fusese de doar 565.222 kg.
Marea Criză Economică a bântuit cu furie până prin 1933, dar unii specialiști spun că manifestările au fost vizibile până la începerea războiului. Totuși, în 1932 s-a reușit obținerea a 1.937.561 kg, ceea ce însemna aproape o dublare a livrărilor. Patronii erau încântați însă de prețul mediu pe care-l ofereau pe produsul minerilor: numai 8 lei pe kilogram.
Obținerea unor cantități mai mari de produs a avut consecințe interesante. A scăzut prețul pe fiecare kilogram de la 40 la 8 lei, ceea ce era în avantajul fabricilor ce valorificau superior metalul toxic. În plus, s-a putut limita plecarea de valută peste frontiere.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
