Al Doilea Război Mondial a fost provocat de marile puteri în septembrie 1939 si s-a extins din voința conducătorilor ce planificaseră distrugerile de multă vreme. Neamul românesc a ajuns în robia comunistă începând din iunie 1940 și tancurile cu stele roșii au asigurat formarea și menținerea unui lagăr ideologic ce trebuia să fie veșnic. Nicolae Ceaușescu a întâmpinat cu mare plăcere în august 1944 trupele sovietice și a ajuns la putere în martie 1965. A guvernat aproape un sfert de veac și a sfârșit executat în stil comunist la Târgoviște. Timpul a trecut și populația a ajuns să considere că înainte era mai bine, că erau locuri de muncă și nu se mai construia ceva dacă nu era dictatorul roșu. Aceste cugetări sunt repetate de par adevăruri științifice.
Realitatea a fost complet diferită de ceea ce cred astăzi locuitorii din spațiul românesc. Nicolae Ceaușescu a făcut totul pentru îndeplinirea ordinelor primite de la Moscova și mai copia modele oferite de Coreea de Nord și China lui Mao, renumit pentru fantezii și crime în masă. Cu cât era mai odios regimul, cu atât era mai iubit de cel ce teroriza locuitorii în numele unei ideologii străine.
Adevărul a fost că liderul cu studii modeste nu putea să gândească și a fost adeptul fanatic al ideilor lui Stalin. N-a avut ceva de român în guvernare și trebuia tocmai să șteargă trecutul național în numele ziselor valori comuniste și totul a fost promovat în numele politicii de sistematizare. Mănăstirea Văcărești a fost ridicată în secolul al XVIII-lea de domnitorii Nicolae și Constantin Mavrocordat. Era construită în stil Brâncovenesc și a fost o bijuterie de arhitectură religioasă. Incinta era generoasă și putea să fie utilizată drept școală, spital sau azil de bătrâni. Era posibilă înființarea unui muzeu. Clădirile erau rezistente, trecuseră prin numeroase cutremure și ar fi fost utile timp de sute de ani. Nicolae Ceaușescu era ateu și nu putea să accepte păstrarea unui monument care amintea de trecutul religios din epoca fanariotă. Spitalul Brâncovenesc era o instituție medicală ce amintea de perioada boierească și de cea burghezo-moșierească. Trecuse prin cele două războaie mondiale și prin devastatoarele seisme din 1940 și 1977.
Nicolae Ceaușescu nu suporta orice din trecut și cutremurul din martie 1977 i-a reaprins dorința transformării României numai după ideile staliniste. Spitalul Brâncovenesc a devenit istorie începând din martie 1984 și astfel calitatea serviciilor medicale a scăzut. Erau oricum la pământ din moment ce regimul comunist impunea tot timpul economii în ceea ce privește dotarea spitalelor. Mănăstirea Văcărești a mai rezistat doi ani și buldozerele au ras și un deal pentru a pune a în practică ideea de spulberare a istoriei.
Dictatorul comunist a fost un satrap acceptat de Moscova pentru că făcea totul în numele planurilor staliniste și a condus în mod asasin până la sfârșitul guvernării. Poporul român a respectat tezele stabilite de renumitul Gustave Le Bon, cel care a scris că mulțimile nu gândesc și se îndrăgostesc de dictatori cruzi și hotărâți. Memoria socială este de scurtă durată și a fost normal să nu se știe decât de Ceaușescu. Poporul român se crede creștin, dar mulți sunt cei ce adoră și un ateu care a făcut totul pentru a ține mulțimile în stare de sclavie politică. Mulți pun toate nenorocirile din țară pe seama execuției de Crăciun, dar nici nu se amintește de asasinatele comise de autoritățile comuniste începând din martie 1965, frontiera cu Iugoslavia fiind presărată cu trupuri sfârtecate de gloanțe, cele ce înghițeau oțel, cupru, plumb, zinc și pulberi de propulsie.
Liderul comunist a fost un agent al unei puteri străine de când a intrat în politică și a luptat pentru aducerea unei utopii în realitate. A vrut să distrugă monumentele astfel încât istoria să înceapă cu comunismul și, mai ales, cu propria guvernare. Anul 1965 era un reper pentru istorici și statisticieni. Aparatul de propagandă a tot vorbit despre o Epocă de aur și mulțimile de români nu credeau când nu găseau pâine pentru copii. Politicienii au reușit să provoace nemulțumire generalizată prin deciziile luate și oamenii s-au întors cu fața spre trecut. Prăbușirea în trecut a fost întotdeauna un fenomen social periculos, popoarele preferând să adore orice pentru a scăpa de zisul cenușiu cotidian. Evadarea se poate produce spre viitor sau se realizează o întoarcere spre gândirea morților, ceea ce înseamnă o capcană din care nu se mai scapă, mai ales dacă se amestecă și idei religioase.
Nicolae Ceaușescu pare astăzi un conducător priceput deoarece pe vremuri nu exista libertate de exprimare și nu era criticat pentru deciziile luate. S-a ajuns ca un mare dușman al neamului să apară drept un model de virtute și patriot, putini fiind cei ce înțeleg că patria de dinainte de 1989 era întregul lagăr socialist. Românii erau sclavii care munceau în industrie și pe ogoare, dar urmau să ajungă carne de tun pentru realizarea revoluției mondiale sau cucerirea întregii planete în numele ideologiei comuniste. N-ar fi contat numărul de victime și conflictul din Ucraina arată cam care ar fi fost soarta neamului supus experimentului ideologic.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
