Al Doilea Război Mondial a pornit în Europa din cauză că Adolf Hitler dorea să facă o Germanie Mare în numele unei ideologii ce promova superioritatea rasei germane, cea care a inventat tot ceea ce era bun și performant în istoria omenirii. Victoria din Polonia a dus la Mitul Blitzkriegului și la legende despre calitatea armamentului german, mai ales în ceea ce privește tancurile și avioanele. Și astăzi sunt scrise tomuri științifice și sunt realizate documentare despre Panzer și Stuka. Campania din 1940 din Franța a venit să întărească ideea despre rasa deosebită ce s-a format în nordul și centrul Europei.
Ofensiva împotriva Uniunii Sovietice a fost devastatoare în primele luni și armate întregi au fost spulberate de tancurile ce păreau imposibil de oprit. Doar problemele cu piesele de schimb și cu carburantul duceau la pauze în marșul spre nord, est și sud. Nici nu mai știau generalii încotro să dirijeze diviziile motorizate și cele de infanterie aveau oamenii epuizați de ritmul de înaintare. Trupele sovietice păreau formate din suboameni ce nu înțelegeau ce înseamnă o organizare militară modernă, dar până la urmă frontul a fost stabilizat în urma sosirii anotimpului alb și a rezervelor din adâncimea teritoriului.
Militarii din Wehrmacht au putut să constate repede că dotarea Armatei Roșii nu arăta vreo inferioritate. Dimpotrivă. William Lubbeck a luptat în regiunea Leningradului și a putut să constate că puștile Mosin-Nagant cu încărcare manuală nu erau absolut perimate în raport cu armamentul german. Frontul stabil permitea un tir de precizie împotriva oricărei ținte ce se descoperea și aceste guri de foc provocau cele mai multe victime. Trăgătorii erau greu de identificat deoarece se trăgea de la distanțe mari, mai ales atunci când se proceda la o dotare cu lunete. Cartușele de calibrul 7,62 mm, inventate la sfârșitul secolului al XIX-lea, puteau trimite gloanțe care făceau răni cumplite sau mortale. Nu era de glumit cu o astfel de muniție.
Militarul german a testat o armă sovietică de captură și a fost neplăcut impresionat de precizia loviturilor. Trăgătorii de elită din Wehrmacht preferau puștile lui Stalin.
Nu degeaba au fost păstrate în dotarea Armatei Roșii până la finalul ostilităților și producția a continuat în lagărul socialist ani buni. Cartușele se folosesc și astăzi.
Iluzia de superioritate a fost spulberată de pușca Mosin-Nagant.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
