Al Doilea Război Mondial a izbucnit în forma militară pentru România la 22 iunie 1941 și la început armatele inamice au fost alungate de pe teritoriile ocupate în urma invaziei din iunie 1940. Soarta armelor a fost însă nefavorabilă și tancurile cu stele roșii s-au întors și au ajuns să ocupe întreaga țară până spre sfârșitul lunii octombrie a anului 1944. Începea pentru poporul român crunta dominație a ideologiei comuniste.
Ostilitățile militare au avut o consecință demografică deosebită asupra neamului românesc. Populația dintre Prut și Nistru s-a refugiat spre vest cum a putut până la închiderea graniței. Un firicel de emigranți a continuat să existe, dar gloanțele sovietice limitau plecările din lagărul comunist. Sosirea tancurilor în primăvara anului 1944 a dus la o nouă fugă spre sud și vest din calea inamicului nemilos și fără credință ortodoxă.
Încheierea ostilităților n-a pus capăt mișcărilor de populație. Locuitorii din Moldova au fost afectați de secetă și foamete cumplită și au căutat salvarea în regiunile cruțate de razele nemiloase ale astrului zilei. Orașul București era un adevărat paradis terestru în raport cu infernul dintre Carpați și Prut. O statistică demografică realizată pe baza datelor din recensământul efectuat în anul 1948 a surprins fenomenul scăderii populației din orașele Moldovei și mutarea spre Muntenia, capitala fiind o adevărată tornadă ce aspira îndeosebi tinerii dornici de muncă și de studii. Mulți români au preferat să se deplaseze spre centrele urbane din Transilvania și Banat, ceea ce a dus la creștere demografică în Brașov, Cluj, Timișoara, Arad și Sibiu.
Mutarea populației spre vest a fost oprită de grănicerii cu cartușe de război și România devenea pe zi ce trece un cumplit lagăr de concentrare pe criterii ideologice. Trupele sovietice au declanșat migrația spre Occident și fenomenul continuă și astăzi.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
