A fost dezvoltată în timp cu ajutorul cinematografiei o mitologie despre conflictul din Asia de Sud-Est, concluzia fiind că dragostea fierbinte de țară și de ideologie a dus la înfrângerea trupelor americane înzestrate cu cele mai moderne tipuri de arme. Țăranii din pădurile și orezăriile inundate de ploile musonice reușeau să organizeze ambuscade din care militarii americani nu mai scăpau. Întreaga societate de peste ocean a fost traumatizată de aceste pierderi în morți și răniți într-un conflict ce părea fără de sfârșit.
Interpretările lacrimogene din filme nu au vreo legătură cu mersul Istoriei. Au fost drame individuale și colective specifice oricărui război, dar Războiul din Vietnam a fost deosebit de benefic pentru viitorul omenirii și sacrificiul soldaților din US Army n-a fost în zadar.
Armata americană nu lupta împotriva forțelor vietnameze și nici nu conta ce pierderi umane provoca unităților regulate sau de gherilă. Au existat capcane făcute din materiale locale, dar nu acestea reprezentau esența dotării forțelor comuniste. Conducerea de la Hanoi avea un fir roșu cu cea de la Moscova și primea tot ce dorea pentru operațiuni militare cu tehnică modernă de ultimă generație. Kremlinul nu făcea economie când era vorba de lupta împotriva capitalismului pentru cucerirea întregii planete. Doi ofițeri ruși de rang înalt, Oleg Sarin și Lev Dvoretsky, au publicat o statistică despre livrările de avioane ajunse în țara asiatică și aparatele de zbor nu puteau să fie de slabă calitate din moment ce înfruntau cea mai puternică aviație din lume. Numai în anul 1965 au fost livrate 82 de aeronave și au fost urmate de alte 62 în anul următor.
Industria sovietică a fost supusă unei puternice presiuni deoarece era obligată să doteze propriile regimente aeriene și să înlocuiască pierderile din accidente. Se făceau expedieri către aliații din blocul comunist, mereu nemulțumiți că primesc cu mari întârzieri tehnica de tip MiG-21. Alte mașini zburătoare erau trimise în statele arabe și spre Cuba. Numai în Vietnam au ajuns în perioada 1965 – 1972 340 de avioane de luptă, ceea ce însemna o avere. Se subînțelege că țara preponderent agricolă nu prea avea cu ce să plătească aceste bijuterii industriale și nici să le întrețină. În plus, erau necesare muniții și combustibil de calitate. Uniunea Sovietică se ocupa de tot și nu era posibilă plata în orez și creveți.
Conducerea de la Moscova a continuat să vadă în Vietnam un aliat de nădejde în expansiunea spre sud și, în plus, era un ghimpe în coasta Chinei din ce în ce mai agresivă. A fost pompată tehnică militară până la căderea comunismului în Uniunea Sovietică și nici astăzi n-au fost oprite livrările deoarece Rusia are nevoie de o bază strategică în regiune.
Industria sovietică a tot produs armament sofisticat, dar cantitățile au fost pur și simplu iraționale și astfel au secătuit economia și nivelul de trai. Nu s-a făcut ceva bine pentru popoarele sovietice!
Sursă imagine: Flickr
