Statul format în anul 1918 în urma Marii Uniri a fost dominat de elite politice și economice ce doreau o dezvoltare după model occidental și sectorul construcțiilor era considerat vital pentru creșterea nivelului de trai. Firmele de construcții și particularii ridicau noi și noi imobile în mediul urban și-n lumea satului. România se schimba la față în fiecare zi, dar contemporanilor li se părea că se stă pe loc. Poate cei din București erau conștienți de transformarea zilnică, praful și zgomotul de pe șantiere generând mereu nemulțumire.
Cărămida era noul material fundamental pentru ridicarea de case, palate și blocuri, ceea ce impunea o cerere sporită de argilă, material care printr-o anumită tehnică de ardere devenea deosebit de rezistent la foc și intemperii. Patronii erau interesați în mod deosebit de resursa subsolului deoarece era și o mare cerere de țigle pentru acoperișuri, cele tradiționale din paie și coceni fiind deosebit de sensibile în timpul furtunilor. Materialele puțin durabile nu mai erau interesante nici măcar în mediul rural și erau utilizate doar în lipsă de altceva. Cei cu dare de mână foloseau masiv cărămida și tabla pentru a ridica locuințe durabile. Datele statistice parțiale din anul 1922 conțin informația că atunci au reușit muncitorii să extragă din carierele importante 172.185 metri cubi de materie primă pentru industria materialelor de construcție.
România era o țară în plin avânt economic și s-a extras în anul 1937 un volum de 703.509 mc de argilă. A fost prea puțin și s-a ajuns la 1.379.598 mc și 36 de vagoane în anul 1938, ceea ce însemna aproape o dublare a producției. Orașele țării se transformau de la o zi la alta prin ridicarea de case și blocuri, uzinele având multe clădiri din cărămidă. Era cerere și pentru biserici de mari dimensiuni.
Istoricii au tot scris că după 1929 a fost un dezastru economic și un marasm ce nu s-a mai terminat decât prin declanșarea unui nou conflict mondial și atunci a fost cerere mare de produse prin comenzi de stat. România a cunoscut un deceniu de înflorire economică și ar fi fost și mai bună situația dacă ar fi fost elite politice care să gândească mai mult la problemele societății și nu la propriile interese. Istoricii și economiștii pot demonstra întotdeauna că era prea puțină producție, dar muncitorii timpului transformau relieful României în fiecare zi în vederea obținerii de salarii din partea patronilor dornici de profit uriaș.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
