Omenirea întreagă a fost afectată de Marea Criză Economică timp de un deceniu și povestea este repetată de către jurnaliști, istorici și economiști. A fost normal ca tânărul stat român să fie lovit în plin de fenomenul devastator venit de peste ocean. Datele statistice demonstrează că erau câteva transformări în gusturile patronilor și ale consumatorilor din mediul urban.
Adevărul este că s-a produs o transformare radicală în ceea ce privește natura importurilor, ceea ce indica o dezvoltare a fabricilor din țară și o problemă pentru producătorii industriali străini, cei ce pierdeau o parte din piața locală. N-au mai fost aduse cereale prelucrate, scăderea fiind de la 93.125 t la 23.879 t în ajunul războiului mondial. Uleiul de import a fost înlocuit cu cel produs în fabricile din țară și au căzut achizițiile de la 2.634 t la numai 1.011 t. Exista o cerere de ulei de măsline pentru bucătăriile restaurantelor și pentru cultul creștin, dar necesarul intern putea să fie satisfăcut de fabricile locale și populația obișnuită ținea foarte mult la preț.
Scăderea a fost drastică în ceea ce privește produsele de origine animală, achizițiile fiind de 21.879 t în 1931 și de doar 7.761 t în 1938. Adevărul era că abatoarele se înmulțeau în țară și doar limitarea mijloacelor de conservare punea o stavilă în calea creșterii consumului de carne și lactate.
Zahărul, cel privit astăzi drept otravă dulce, era văzut în trecut drept o hrană cu o mare putere energetică și care putea astfel să limiteze consumurile de alte alimente. Dacă în 1931 au fost cumpărate 1.507 t de dulciuri și zahăr, au fost importate în 1938 12.334 t. Pofta de dulce devenea din ce în ce mai mare în mediul urban.
Patronii români au redus semnificativ importurile pe măsură ce industria locală livra din ce în ce mai mult pe piață și astfel banii rămâneau în țară.
Nivelul de trai începea să crească de la o zi la alta și importurile contribuiau la îmbunătățirea situației oamenilor din toate categoriile sociale.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 2/1938
