Relațiile de colaborare cu statul dominat de băncile cu clienți puternici au fost în curs de îmbunătățire după zisa recesiune economică și s-a ajuns la un comerț intens în vederea sporirii acumulărilor de capital în România.
Fluxul financiar era tot spre estul Europei de unde soseau mărfuri multe și ieftine în raport cu cele industriale. România a încasat 871.854.000 lei în timp ce importurile erau reduse la numai 433.116.000 lei. Autoritățile de la București au constatat că pot fi obținute prețuri bune de la partenerul din Alpi și piața locală a fost inundată cu produse puțin prelucrate, cerealele aducând cele mai mari încasări. Au fost obținute și prețuri deosebit de bune în raport cu cele din anii precedenți și s-a ajuns la mai mult de jumătate din încasări. Petrolul și derivatele acestuia veneau pe locul al doilea, dar cererea a fost în scădere.
Importurile din Elveția erau dorite, dar mărfurile de calitate erau deosebit de scumpe și erau preferate achizițiile din alte state. Au fost achiziționate 1.654 t de aparate și mașini, dar era prea puțin în raport cu foamea de utilaje performante a economiei românești. Numai 147 t de fier și lucrări din acest metal au fost achiziționate din cauză că erau prea scumpe.
Elveția a contribuit în mod esențial la progresul României prin tehnologie și finanțe și ar fi fost loc de mai bine pentru ambele părți. Norii războiului mondial afectau și activitățile economice.
Sursă imagine: Sursa Zilei
