Al Doilea Război Mondial a adus o alianță neplăcută pentru poporul român, apropierea de Germania nazistă fiind impusă de presiunile sovietice. Tancurile staliniste au ajuns pe Prut și singurul furnizor de armament putea să fie decât Al Treilea Reich. Istoricii comuniști și apoi cei ce doreau cu orice preț să fie pe linia politică adorată de putere, adică să nu spună adevărul, au scris cât mai clar posibil că Reichul a jefuit resursele românești sub amenințarea gurilor de foc de diferite calibre. Se consideră că liderii români erau un fel de sclavi ai dictatorului nazist și nu primeau ceva în schimbul petrolului. S-a scris deosebit de mult despre exploatarea aliatului din Carpați.
Realitatea a fost complet diferită de ceea ce au scris cei care au uitat că au misiunea să spună adevărul. Istoricul Andreas Hillgruber a murit și nici n-a bănuit că datele publicate în lucrarea Hitler, Regele Carol și Mareșalul Antonescu vor distruge un eșafodaj istoriografic clădit în decenii. Berlinul a permis trimiterea spre București de material de suprastructură feroviară și, cum România dispunea de piatră și traverse, acesta nu putea să fie decât șine de cale ferată. Importurile au constat în 1941 din doar 13.200 t de produse, ceea ce parcă ar confirma teoria despre exploatarea nemiloasă. Datele pentru anii următori destramă toată teoria ce a fost o adevărată perdea de fum. Au fost cumpărate 81.300 t în anul 1942 și trebuie să se observe că Reichul a renunțat la mult fier în momentul în care fiecare kilogram era prețios pentru efortul de război. Contractele înseamnă respectarea unor prevederi și alte 72.100 t au sosit în anul 1943.
Fierul era esențial în vremuri de război și ar fi fost normal să fie utilizat în industria militară, dar modernizarea căilor ferate era fundamentală pentru ambele state și Berlinul a fost de acord cu livrările de produse strategice. Să nu se uite că Reichul dispunea de armament insuficient și a fost necesară utilizarea de tehnică de captură. Au fost trimise pe front și vechiturile din Primul Război Mondial.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
