Al Doilea Război Mondial a fost declanșat în urma dorinței lui Iosif Vissarionovici Stalin de colaborare cu Adolf Hitler și la 1 septembrie 1939 tancurile germane au pătruns pe teritoriul Poloniei, urmate din 17 septembrie de cele sovietice. România, chiar dacă s-a proclamat neutră, a fost atrasă în vâltoarea conflagrației și conducerea de la București s-a trezit izolată între două puteri totalitare și a fost obligată să colaboreze cu Reichul nazist. Liderii celor două state nu prea se simpatizau, dar au fost obligați de mersul evenimentelor internaționale să se suporte.
Istoricii, mai ales cei de nuanță comunistă, au insistat că astfel s-a ajuns la dezastrul țării, că resursele naturale au fost exploatate pentru întreținerea mașinii de război naziste. A fost normal apoi să fie exterminată conducerea României prin execuții și internări în lagăre de exterminare și temnițe.
Datele statistice publicate de către istoricul Andreas Hillgruber după anuarele statistice germane demonstrează că dragostea de minciună este prea puternică pentru a se putea scrie cărți în mod corect. Orice țară are o infrastructură din țevi din oțel pentru transport de lichide la distanță și au sosit în 1942 58.000 t de produse de calitate germană. Au urmat alte 53.000 t în anul 1943. Industria României cunoștea un proces de dezvoltare și avea nevoie de produse din fier semifinite și au ajuns în fabrici 97.000 t. Au urmat alte 44.000 t în 1943, an în care economia germană era afectată de intensificarea bombardamentelor aeriene pe timp de zi și de noapte. Au mai sosit 68.000 t de bare din fier în cei doi ani amintiți. În plus, uzinele mecanice cereau din ce în ce mai mult metal pentru realizarea de armament de calitate superioară și de cât mai multe muniții.
Calea ferată era interesantă pentru susținerea efortului de război și se impunea extinderea rețelei feroviare prin aducerea de șine de calitate și alte produse. Au fost aduse 153.400 t de materiale pentru suprastructura căilor ferate și astfel s-a putut asigura un trafic neîntrerupt de și dinspre front în anii 1942-1943. S-a continuat o politică interbelică de modernizare a industriei și a transporturilor și munca autorităților dădea rezultate.
Economia României a progresat în anii de război, dar au venit Aliații care au procedat la distrugerea fabricilor prin bombardamente sau la confiscarea bunurilor ce erau considerate trofee de război sau despăgubiri de război. Apoi s-a dat vina pe cei din trecut pentru dezastrul statului.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
