Se tot plânge populația actuală a României că nu este bine în țară și ar fi fost mai plăcut înainte de 1989, dar se uită că atunci alimentele erau distribuite pe cartelă ca-n vreme de război și autoritățile timpului se plângeau că nu sunt suficiente produse agricole pentru distribuire în magazine.
Anuarul statistic al României comuniste pe anul 1982 explică foarte simplu de ce erau lipsuri și apoi s-a ajuns la cozile rușinii, românii de rând primind cele mai proaste mărfuri realizate în industria planificată și centralizată. Erau pe primul loc bunurile pentru export, urmau cele necesare categoriilor favorizate de partid și resturile necesare populației.
Regimul de la București proceda la o forțare a exporturilor înainte de apariția foametei și 191,4 mii tone de carne și preparate din carne au plecat peste hotare în anul 1980. Au urmat alte 206,3 mii tone în 1981. Dacă nu prea se ajungea pâinea, se spunea că de vină sunt țăranii care au luau franzelele pentru hrănirea porcilor din gospodăriile individuale. Realitatea era că statul exporta masiv cereale și numai în anul 1981 au fost trecute peste frontieră 1.594.600 t.
Aceste cantități ar fi fost suficiente să îmbunătățească parametrii nivelului de trai din România socialistă și să nu se ajungă la lipsurile care au fost prezente și-n deceniul ce apare drept frumos în amintirea unor locuitori. Atunci au fost distribuite mai multe produse alimentare, dar nu trebuie să se uite că bunăstarea din mediul urban se făcea prin slaba distribuire de bunuri către magazinele din mediul rural, fenomen care a fost amplificat în deceniul început în 1980. Sătenii se descurcau precum Robinson Crusoe și s-a ajuns în situația în care recoltele erau înființate și strânse cu ajutorul mijloacelor hipo.
Regimul comunist a provocat lipsurile din țară prin politicile bolnave de dezvoltare a industriei grele, utilajele scumpe din străinătate fiind plătite și cu produse agricole, cele ce oricum se refăceau în fiecare an.
Sursă imagine: Mizeria Istoriei