Ziarul de Istorie

Nr. 334

Rusia și măcinarea forțelor unei mari puteri

Ionel-Claudiu Dumitrescu 28 de vizualizări

tanc în războiul din ucraina

Anul 2022 a fost dominat de evoluțiile conflictului din Ucraina pe care Moscova îl denumește doar o operațiune militară specială și ostilitățile s-au prelungit până-n octombrie 2023 și nu sunt semne de încetare a confruntărilor. Poate înrăutățirea vremii să mai diminueze din intensitatea luptelor, dar centrul de putere de la Kremlin nu dorește să înțeleagă că există o iluzie a puterii și la final este posibil ca rezultatul să fie o destrămare a imperiului ce se extinde prea mult.

Forța de expansiune a Rusiei a fost din perioada interbelică batalionul de tancuri multiplicat până la nivel de divizii, corpuri și armate de tancuri. Un site independent Oryx a contabilizat pierderile în mașinile grele de luptă pe bază de imagini și au fost contabilizate 1.542, ceea ce ar fi echivalat cu circa opt divizii blindate. Ar fi fost o forță deosebită de izbire. În plus, au fost capturate 550 de mașini blindate, cam alte trei mari unități. Să pierzi 2.042 de tancuri, inclusiv noi, este ceva foarte grav din moment ce altele sunt blocate în rezerve pe direcții considerate strategice spre NATO și China. Multe sunt imobilizate în atelierele de reparații și modernizare. Alte mari unități sunt menținute în rezervă în zonele centrale și sunt trimise numai forțe de completare. Erau sprijinite de diferite mașini de luptă ale infanteriei și transportoare amfibii blindate, dar și acestea au fost crunt lovite de focul artileriei și de rachetele antitanc. Au fost nimicite 1.962 și alte 614 au ajuns în posesia ucrainenilor.

Amploarea luptelor din Ucraina nu poate fi înțeleasă decât prin comparație și Franța dispunea de 406 de tancuri Leclerc în 2021. Cum cheltuielile sunt mari și nu se anunța un conflict de amploare, numai 222 erau menținute în serviciu activ.

Distrugerea blindatelor a dus la blocarea armatei de invazie și infanteria n-a putut trece de focul armelor automate ușoare sau de cel al tirului aruncătoarelor de mine. Soldații ruși au ajuns în situația militarilor din prima conflagrație mondială și au fost obligați să treacă la săparea de tranșee din care să pornească la asalt prin surprindere împotriva pozițiilor fortificate inamice. Au ajuns în șanțurile protectoare și trupele de desant, cele antrenate să fie un vârf de lance și să deschidă drumul tancurilor. Cele mai puternice unități antrenate, dotate și completate cu cei mai buni recruți, au ajuns să fie blocate în noroiul Ucrainei. Slava de la Kremlin nu se vede din glodul lipicios.

Artileria rusă deține o superioritate numerică, dar tunurile sunt fixe și nu pot înainta pentru a ocupa teritoriul inamic. În plus, rachetele trimise de Occident au reușit să scoată din luptă numeroase piese și, mai ales, să nimicească depozite de muniție. Lentele lansatoare de rachete termobarice au fost vulnerabile și au înregistrat pierderi și astfel n-au reușit să creeze breșe în sistemele defensive inamice.

Dispunerea unor vaste bariere formate din mine antipersonal și antitanc arată că forțele ruse au fost degradate în urma luptelor tip Bahmut și sunt insuficiente pentru acoperirea unui lung front. Zilnic, Rusia cunoaște pierderea unor bărbați în putere și oricum populația masculină era în scădere accelerată. Trimiterea de rachete și drone îndeosebi pe timp de noapte indică un cer nemilos în timpul zilei și o lipsă de gândire militară. Atacurile aeriene sunt spectaculoase, dar noaptea sunt relativ lipsite de precizie și de rezultate spectaculoase la nivel strategic. Aviația americană a atacat în masă și n-a reușit să scoată din acțiune fabricile de germane de armament în Al Doilea Război Mondial. Dronele nu sunt suficiente pentru a influența cursul războiului dacă inamicul este hotărât să reziste.

Rusia a ajuns să fie blocată în planurile de expansiune și visul de glorie s-a frânt din moment ce toate categoriile de armament au început să se dovedească uzate moral, mai ales după ce au fost suficiente cazuri în care s-a demonstrat că fondurile pentru modernizare au fost deturnate de ofițeri și politicieni lipsiți de scrupule. Colosul întins pe două continente a început să fie lipsit de acel liant ce lipește un imperiu: autoritatea centrală cu gândire limpede și fermă. Conducerea de la Moscova face totul împotriva propriului popor și așa procedează din epoca lui Lenin. Acum trebuie să sacrifice din nou populația în lupte și prin creșterea producției de armament din ce în ce mai scump. Rusia pare mare și nesfârșită, dar orice se poate epuiza și conducătorii nici nu bănuiesc că au sterilizat în timp populația prin veșnica pregătire de război. O sărăcie a ideilor nu duce decât la întoarcerea la vânătorul primitiv și sângeros.

Sursă imagine: Flickr

Nr. 1167 44 de vizualizări

Marea Criză Economică, România și sporirea producției de fier

Stă scris în cărțile de Istorie că a izbucnit în anul 1929 o recesiune mondială în urma prăbușirii bursei americane și că nu s-a mai făcut mare lucru prin economie, că a fost un marasm care a dus la tensiuni sociale și politice, rezultatul final fiind...

Ionel-Claudiu Dumitrescu 27 Mai 2025

Nr. 203 36 de vizualizări

11 iunie 1948 sau cel mai mare jaf din istoria neamului

Tancurile sovietice au început să treacă Prutul în primăvara anului 1944 și au adus un desant de adepți ai ideologiei comuniste. Străinii de realitate și de popor au preluat puterea la 6 martie 1945 și au început să pună în practică idei ce nu aveau...

Ionel-Claudiu Dumitrescu 11 Iunie 2023

Nr. 394 33 de vizualizări

Amintirile lui 1 decembrie 1918

Ferdinand I a semnat intrarea României în Primul Război Mondial în luna august a anului 1916 de partea Antantei. Alegerea părea puțin controversată atunci. Ferdinand era german, iar predecesorul său chiar formase o alianță între țara noastră și Germania...

Mihai-Claudiu Sima 1 Decembrie 2023