Stă scris în cărțile de istorie modernă și contemporană că imperiul ridicat de țari n-a avut o economie puternică până la sfârșitul Primului Război Mondial și abia în comunism s-a dezvoltat industria prelucrătoare. A fost normal ca nici armata să nu fie bine dotată în vederea ducerii luptelor cu trupele Puterilor Centrale.
Datele publicate în mediul virtual arată o situație complet diferită de ceea ce publica specialiștii în cercetarea trecutului sau a economiei. Au fost disponibile pentru echiparea diviziilor 4.519.700 de puști Mosin-Nagant de calibrul 7,62 mm, o armă ce permitea tirul de precizie la distanțe mari și cartușele trimiteau gloanțe cu efecte devastatoare asupra corpului uman. Erau construite cât mai robust și erau de încredere în luptele corp la corp. Dacă s-ar lua o valoare medie de 15.000 de guri de foc pentru o mare unitate de infanterie, s-ar fi putut dota o armată formată din 301 divizii. Alte efective (ofițeri, artileriști, medici, marinari etc) nu aveau nevoie de o dotare cu armament portativ de mare putere. Instrucția și paza puteau fi făcute cu ajutorul unor arme mai vechi de tip Berdan, cele care au ajuns să fie folosite chiar în Războiul de Iarnă.
Fabricile colosului rusesc s-au mobilizat excelent în anii conflictului și au mai fost livrate 3.286.232 de puști. A fost o producție record în condițiile în care în Rusia a fost un haos în spatele frontului.
A fost normal ca nivelul de trai să fie scăzut în statul în care se acorda o atenție deosebită politicilor de înarmare cu orice preț. Pușca Mosin-Nagant putea să fie văzută ca un produs militar modest prin masă, numai 4,5 kg, era complicată și cerea personal instruit superior. Trei arsenale, Tula, Ijevsk și Sestrorețk, lucrau pentru nevoile armate și generalii tot nu erau mulțumiți cu ceea ce aveau pe front și au fost făcute comenzi în străinătate. Adevărul este că au fost arme, dar militarii slab instruiți le stricau sau le abandonau. Rusia dispunea în 1914 de trei mari arsenale și un stat precum România nu putea să asambleze o pușcă la începutul ostilităților. Situația a rămas identică și la nivelul anului 1944.
Rusia avea industrie și putea să producă mai multe mărfuri, dar destinația acestora era spre sectorul militar, cel ce nu aduce fericire și prosperitate maselor.
Sursă imagine: Picryl
